Translate

duminică, februarie 28

Cotidian. Am fost iar la oras.





Fluturi multime se-aseaza pe bec,
li se topesc aripile si zevzec se transforma-n omide-ngrasate
ce au lanturi la gat si desene ciudate pe spate.
Privind, ma intreb permitandu-mi un rand:
-Intunericul mintii e destul de profund ca sa-nchida-n metale lucioase orice forma de gand ?
-Oare stelele noptii sant atat de departe ca drumul sau visul spre ele sa condamne la moarte ?
- Oare-ntre noi n-a fost chip si reper de lumina fara gat aurit ori caleasca cu clima ?

Apoi becul se stinge.
I s-a rupt filamentul.

Nori grosi de omizi lent coboara din intregul oras inspre centru...

Vor sa fac-un partid !
Sa porneasca lumina in vapori de mercur si clacson de masina , promitand ca astfel le vor trage  stelelor ,zevzec,  iarasi cortina