Translate

luni, octombrie 20

Misterul magaziei de tabla ! [a construi la tara -2]

In titlu specific " la tara" pentru sensul peiorativ al termenului !
 O sa intelegeti din postare de ce am aceasta atitudine , plus ca urmeaza chiar sa ridic o magazie la tara [mediul rural ] .

- Reprezentantul din primarie imputernicit cu avizele legate de o astfel de treaba a primit solicitarea noastra de a construi o magazie de la inceput cu suspiciune. Nu intelegea de ce nu-i spunem garaj asa cum ar fi normal dupa parerea sa ,chiar daca am specificat ca acolo nu va sta masina familiei si nici nu are cum urca pe treptele ce le va avea magazia la intrare.
A reusit sa mai obtina ceva timp de gandire solicitandu-ne actele in transe ,nu toate o data cum ar fi fost normal, pentru ca noi sa avem mai multe drumuri de facut si mai multe "infatisari"  la primarie. Lucrul acesta poate crea [ca bonus], impresie colegilor ca personajul in cauza isi ia treaba in serios si are de lucru ,plus ca va genera un castig de timp pentru a elucida "misterul magaziei de tabla".
Undeva trebuia sa existe o hiba  un avantaj pentru noi [inacceptabil !!!] ,dat de aceasta denumire a constructiei care-i scapa momentan d'lui H [initiala numelui , nu are legatura nici cu Hitler nici cu baronul Harkonnen cum ar crede unii]. Presiunea generata asupra sa de ineditul situatiei l-ar putea duce la nopti nedormite ce-i pot agrava problemele de sanatate, mai mult sau mai putin fizice, deja existente. Trebuia gasita o solutie de impiedicare a demersului si mintea d'lui H aflata sub presiune a gasit-o : - "Nu putem construi la mai putin de 26 m de axa drumului !!" Ha, ha. evrica ! Domnul H"  a reusit sa ne intarzie. Deci si-a indeplinit cu brio rolul pe care-l are in primarie ! [ rasul de mai devreme al d'lui H are sonoritatea din The Wall pe fondul sunetului creat de avioanele de vantoare in picaj ].
 La iesirea din birou dl H lanseaza o ultima intrebare retorica -"Ce vina am eu ? Asa zice legea.", cu grimasa pe care o avea Uriah Heep cand credea ca e de neoprit.
Reglementarea in cauza cu distanta minima fata de axul drumului national exista in legislatie , dar nu s-a aplicat niciodata nimanui in satul nostru .
Solutia gasita de catre dl H e astfel doar o rezolvare de moment si riscanta pe deasupra ,dat fiind faptul ca in sat sant chiar in acest moment cladiri care se ridica la marginea drumului cu aprobarea primariei.
 Noi avem obiceiul de a deschide usile cu mana ,nu cu capul si probabil din acest motiv pentru noi sant scoase de la naftalina posibile reglementari ce in alte cazuri [nenumarate ],nu se aplica. Dar nu-i bai. Am facut alta schita cu o alta  locatie a constructiei si astfel primim avizul oarecum fortat si dand  peste mana omului cu stampila.
 Misterul magaziei de tabla insa ramane si astfel intra in scena linia a doua de informare /descoasere/vizare  ce este compusa din persoane civile ,benevole ,din apropierea curtii noastre ,ce sant activate in caz de criza ,asa cum e situatia de fata.
Primim astfel vizita unei vecine ce aplica procedura intrebarilor directe dar afisand  un aer dezinteresat si nemultumit in speranta ca atitudinea aceasta ne va face sa o inbunam spunandui tot ce vrea sa stie. Pleaca asa cum a venit ,adica nemultumita.
Urmeaza apoi un vecin care aplica " tactica glasului mieros si a familiaritatii " dar nici acesta nu obtine nimic.
Apoi ne trezim cu fostul securist al satului in curte , stiind ca nu acceptam astfel de vizite , probabil in speranta ca un ochi format va deduce date importante  din directia vantului , ori a firelor de iarba sau din modul in care am depozitat pietrisul pentru constructie [necumparat inca], ori din felul in care rezemam lopetile de gard ,....
Intre timp a aparut magarul vecinilor simtind parca faptul ca doar el mai lipsea de la gardul nostru
Proiectul magaziei se afla acum pe planseta unui arhitect din Bucuresti si va avea de dat piept cu nivelul mult mai ridicat al pretentiilor din localitatea noastra atunci cand va fi gata. Voi avea nevoie de avizele de la mediu si drumuri.
Cei 26m de la axul drumului nu sant deloc obligatorii daca se face o cerere datre directia de drumuri nationale si in functie de aliniamentul cladirilor si configuratia terenului d'lor hotarasc altfel. Dl H  a uitat , ori nu a vrut  sa specifice acest amanunt . Sau poate nu stie ,ca doar santem la tara

Un stol imens de grauri ne da tarcoale  aterizand pe gardul viu de la noi ., [sigura curte de unde nu sant goniti.] Sotia mea ii urmareste cu binoclul iar ei se ridica si survoleaza zonele invecinate insotindu-si survolul de o ploaie de culoarea mustului din struguri negri. Cred ca e modul lor de a inapoia taranilor o parte din strugurii ciuguliti din viile in care  proprietari isi petrec zilele pe post de sperietori.
Indignarea pe care o afiseaza oamenii atunci cand o vietate salbatica le incalca teritoriul ar avea sens poate daca animalele,pasarile in cazul nostru, ar avea habar de faptul ca noi oamenii [o singura specie dintre multele aflate pe pamant]. am luat in stapanire totul ,cu de la noi putere.
 Im lumea canina aceasta caracteristica de a se simti oriunde pe propriul teritoriu o are rasa American Straffordshire bull terrier [Amstaff] si culmea datorita acestui comportament [ce poate degenera in violenta ,.. ca si la oameni] , noi i-am declarat pe ei caini periculosi ce au voie pe strada numai cu botnita si sant opriti de la reproducere daca nu au pedegree. Eu am un astfel de caine insa nu se arata deloc deranjat de stolul de grauri in timp ce vecinii nostri da !?

Va continua descrierea etapelor de parcurs pentru o constructie la tara, ca si nedreptatea.





marți, septembrie 9

Wind of change

Lasand la o parte scorpionii si cantecul lor arhicunoscut, vom gasi schimbari  asa de stridente ca vocea lui Klaus Meine si in viata de zi cu zi  Unele, putine, au loc treptat , imperceptibil pentru omul de rand ocupat cu traiul zilnic ,alteori noul apare brutal ,revoltator , surprinzator  ,cu sau fara vant.
Eu am sa ma refer la o schimbare majora de decor in zona rurala unde locuim , in ton cu titlul postarii. [e treaba cu cantec  si cu vant]
 Pentru inceput am sa recunosc faptul ca ani la rand am privit "eolienele" cu placere datorita liniilor frumoase cat si a faptului ca produc o energie "verde" , fara a influente asupra mediului. Il consideram pe cei ce contestau acest mod curat de a obtine energie niste Gica Contra de profesie cu interese personale in acest domeniu , dar greseam.
Ei aveau dreptate si eu greseam.
Acum dupa ce au aprut cativa astfel de moristi" si la noi in sat, aproape ca-l inteleg pe cavalerul tristei figuri aflat fara speranta in lupta cu morile de vant puse sa se invarta intru folosul cuiva inatacabil.[in cazul nostru]
Sigur au existat si foloase colaterale vremelnice pentru locuitorii zonei cum ar fi cateva locuri de munca pentru perioada de 9 luni cat au durat lucrarile. Nu va imaginati ca vreunul dintre tarani a atins "monstrul" sau a ajutat efectiv la nasterea lui ! Locurile de munca pentru "autohtoni au fost ca palmasi la caile de acces cu salarii tot autohtone. Nemtii si chinezii au plamadit creatura si au invatat-o sa zboare.
Cand totul a fost gata si toata suflarea satului asteptam cu nerabdare sa le vedem rotindu-se ne-a mai fost pusa rabdarea la incercare pentru o perioada necesara racordarilor.
Apoi au urmat surprizele,..neplacute !
Eolienele nu pornesc singure pe baza de vant ci cu ajutorul unor motoare termice deloc silentioase. Dar asta [pornirea], dureaza putin si apoi,...si apoi incepe adevaratul vacarm !
Zgotul si vibratia produse de acesti monstri intrec orice inchipuire a cuiva care face drumul Tulcea -Constanta si le vede de departe cat sant de frumoase. Omenii care locuiesc la marginea dinspre eoliene a satului traiesc sub asediul unui zgomot permanent ,insotit de vibratii ,ce atunci cand e vant destul devine suparator si la cativa km distanta.
Sunetul seamana cu cel produs de un avion cu reactie , iar intensitatea e comparabila [in apropierea lor], cu zgomotul  produs de functionarea unui autoturism in garaj. Nu cred ca exista animale salbatice care sa ramana in apropierea lor de buna voie si de aici si impactul asupra mediului. De ex. noi reusim sa tinem cartita la distanta de curte cu o elice din tabla de cutie de conserva de doar 15 cm diametrul care prin minuscula vibratie pe care o produce ne scapa de animalutul sapator.
Noi stam la distanta ,dar nedreptatea fata de cei care locuiesc aproape de eoliene si care probabil au fost de acord cu aceste constructii fara sa fie informati ca-si vor pierde definitiv linistea, m-a facut sa scriu aceste cuvinte ce sper ca vor pune in garda pe cei care au fost ,ca si mine, fascinati de surasul  si unduirile hidrei.

Era sa uit ! Ne-a crescut factura la curent fiindca acum consumam energie verde care-i mai scumpa ,ca si castravetii fara chimicale.
Atasez cateva imagini cu reclame de gen ,culese de pe internet ,ce acum mi se par niste glume nesarate:


joi, august 21

Ce vara dom'le !

Fata de anii trecuti vara asta incepe sa-si faca bagajul inca inainte ca eu sa-mi dau bine seama ca a sosit ! A plouat tot la 2-3 zile in iunie si iulie de s-au saturat si agricultorii o data de apa.
Aud ca s-a facut recolta buna da' se strica pe camp din cauza ploilor care-nmoaie locu' si nu mai pot intra combinele la recolta  iar balariile par anul asta altoite cu plopul.
Albinele au fost si ele cam scumpe la vedere . Recolta de miere e slaba si unii dintre apicultori au fost nevoiti sa le hraneasca vara cu sirop asa cum nu s-a mai intamplat nici o data.
Nici fondurile europene nu-i mai incanta pe stupari ca alta data dupa ce s-a vazut anul asta ca statutul de "loterie cu premiu maxim limitat" se aplica stuparitului ca si oricarei
 ramuri a agriculturii.

Dar oamenii de la sate par imperturbabili ! Ei au tot timpul treaba de facut in acelas ritm din totdeauna  ca si cand etapele concursului pentru "cel mai aprig gospodar" ar fi in plina desfasurare.Acum e vremea 'etapelor de coasta" . Colinele din jurul localitatii mele sant  pline de oi ,vaci , capre , magari si pastori care le cresc cu "dragoste" asteptand momentul optim pentru a le transa.
Indicatorul cel mai clar al unui numar bun de fatari in grajdul cuiva poate fi schimbarea acoperisului casei cu unul modern din tabla [ fara prea multa izolatie ca asta nu se vede din strada] sub care respectivul se coace vara de caldura si iarna baga lemne in soba precum fochistii bagau carbuni in locomotivele cu aburi de pe vremuri.
Alt indicator sigur al inmultirii septelului este schimbarea masinii cu una mai "tare"  sau in caz de reusita absoluta fericitul grajdar are posibilitatea sa-si lase nitzica barba , sau macar un "cioc" a la Constantinescu ori asa cum porta vecinul venit de la oras, dar permanent vopsit  la  un  coafor de la oras [ca sa nu se vada firele albe.], moment in care  nu poate rata ocazia de a-si face manichiura si pedichiura plus un masaj la cap.
In vara asta au scapat cainii de linsaj. Legea cu pricina a fost abrogata insa se pot ucide la discretie alte animale mature sau de varsta frageda, agresive ori nu, in numele slaninii afumate , al jambonului ,al masinilor cu clima si pline de beculete, al clantelor de usa aurite sau al caselor cu etaj ,centrala automata  si acoperis rosu.
S-au inmultit combinele , vecinii nostri nu si-au mai mancat magarul ,ca acum doi ani,  iar localitatea a dat primii suspusi televizati si urnariti de DNA. A aparut in localitate un magazin cu haine SH ceea ce face ca eu sa am tricouri la discretie si mai putin loc la cuier datorita numarului de genti de plaja si esarfe cumparate de sotia mea.
Ar fi fost un an bun. Dar fara vara ?!
 Fara anotimpul in care vedem curcubeul ?
Fara  caldura  la care visam atunci cand ne-ngheata  picioarele ori ne-am saturat sa dormim inveliti cu plapuma. Fara jocul de-a africanii ce se-ndeparteaza de umbra copacului doar pentru a prinde si manca o soparla [chestie de gust !], pentru ca apoi sa revina  la umbra ?
Fara sa ne putem imagina macar pentru o clipa ca vara asta e luuunga si e posibil sa nu se mai sfarseasca niciodata !
Umbrele lasate de copaci la amiaza arata ca o balta de racoare care s-a scurs din ei ,dar ce rost are racoarea atunci cand nu santem cu adevarat toropiti de caldura iar cuvantul "iarna" nu a apucat sa se coaca suficient la soare pentru a  capata sonoritati de injuratura. Da, mie nu-mi place iarna si nu o suport decat aici la tara unde simt dogoarea sobei si unde nu trebuie sa ma lupt dimineata pentru a prinde un loc in microbusul ce ma ducea la munca si ma scapa de fleoscaiala zapezii topite cu sare ce  tinea cu tot dinadinsul sa-mi lase urme albe pe-ncaltari.
 Lunga tare ultima fraza,...dar nu mai apuc deloc sa respir atunci cand incep sa explic de ce nu suport   frigul,inghetul apelor, al fluturilor , florilor, respiratiei ,ca si al bucuriei pe care o resimt oamenii in concediu la mare cand pentru cateva zile reusesc sa uite .

Ce vara dom'le !? Nostalgica dupa ea insasi, dupa ce ar fi putut fi daca frigul si ploile ce ne pandesc de acum ar fi calatorit macar pentru un an pe Marte unde oricum e putin prea cald.

Cu toamna sant prieten vechi. Am cunoscut-o in vremea adolescentei cand ii plangeam egoist pe umar  dupa fiecare vara ce ma parasea fara motiv. Prietena buna , mereu gata sa ma transporte in abisuri de melancolie si lipsa de speranta bacoviana de unde ma readuce mereu la lumina  invesmantata in culori calde si bogatie de fructe revarsate peste gandurile mele ramase acum fara petale.









miercuri, iunie 4

Sfaturi pentru mine insumi

Acum, dupa 11 ani de viata la tara ma gandesc uneorii  ca tare asi fi vrut sa-mi fi putut spune  mie cel din 2003 cateva lucruri. Sigur ca viata in natura e frumoasa dar putea sa fie si mai frumoasa si mai linistita daca stiam de la-nceput cateva  lucruri esentiale .
 Daca ar fi sa am timp suficient asi scrie toate cele 100 aliniate cu titlul de sfaturi , insa tinand cont de faptul ca primele 90 au practic acelasi text am sa ma limitez :

1-90    TOTUL TREBUIE FACUT CU FORTE PROPRII      Sigur ca asa am crezut si in urma cu 11 ani numai ca in timp am cedat. Am facut compromisuri , am acceptat , nu am avut bani ca sa ma dotez corespunzator pentru o anumita treaba , nu am mai avut rabdare , ...dar am platit cu varf si-ndesat la fiecare "alunecare". Asa se face ca transportul lemnelor pe noi ne costa de 3-6 ori mai mult decat pe ceilalti si atunci cand cumparam lemne pe incredere trebuia sa bagam uneori in soba ceva ce semana cu bureti putrezi plini cu apa. Tinand cont de aceasta realitate va spun sincer ca am ras careva secunde in hohote atunci cand cineva a intrebat la "Incalzire centrala ieftina home made" despre soba "racheta" care are nevoie de lemn de calitate si fara cioturi ce i-ar putea deranja coborarea lenta spre focar. Ar mai fi de mentionat si faptul ca probabilele depuneri de gudron datorate "calitatii" lemnului la care aveam eu acces in primii ani, din partea mai rece a sobei, nu ar mai putea fi curatate niciodata fara demolare. Apoi, daca aerul cald rezultat in urma arderii ar trece prin tubulaturile aflate sub un pat pentru a-l incalzi ,ar trebui sa-l demolam si pe acesta la fiecare curatare a tubulaturii de evacuare.Lucrurile nu sant f. diferite nici acum cand folosesc lemn de tei, verde.
Intrebarea in sine era legitima insa realitatile "din teren" faceau ideea ridicola.

Acum mergem si ne cumparam singuri lemnul de la ocolul silvic [ am renuntat la incredere ] , il alegem atunci cand se poate si de curand am cumparat o remorca [ renuntand la unele convingeri] ce ne va ajuta la transport inlocuind "ochii roata" ca si preturile dedicate ale carutasilor si taietorilor cu drujba. [avem drujba electrica]
Lista motivelor pentru care apelarea la localnici pentru diverse servicii e inacceptabila reiese din celelalte postari de pe blog ,asta fiind si motivul pentru care nu le voi relua aici..

Scurta lista cu dotari minime ale proaspatului mutat  la tara [daca-l tin buzunarele]:
-Masina puternica ,avand consum mic si piese ieftine , fiabila , pe care sa o puteti lasa oriunde fara teama ca ar putea tenta, reparabila cu forte proprii !!! De ex: VW Golf  2 / 1,6 Diessel   [500-800 E , cu taxa achitata] .Eu  am un Aro 10 care e posibil ca in viitor sa primeasca un motor diessel de Golf 2.
-Remorca de minim 500 kg. [10-15mil -SH] Utilaj" pe care l-am detestat multa vreme dar care e de preferat  "ingerintei in treburile interne ale curtii" din partea carutasilor. Motoreta tatalui meu a disparut din curte la 1 zi dupa o astfel de vizita nedorita.
-Betoniera. Ideal =135 -165 l. Daca e mai mica nu prea va ajuta ,daca e mai mare costa mult si inchideti bani intr-un utilaj care va petrece cel mai mult timp stand degeaba, fiindca nu construiti tot timpul [4-5 mil SH]
Roaba 85l   [1,2mil noua,zincata ,usoara ,cu roata de cauciuc]
-Motocultor cu accesorii .  Noi avem acum un Quantum 650 cu motor in 4 timpi Briggs&;Stratton de 6cp, ce ar fi eliminat nevoia de tractor atunci cand am plantat in toata curtea lucerna cu rolul de a revigora pamantul. [7-8 mil SH/22mil nou]
-Flex "de mana" 500w/115 diametrul discului [50- 400 ron] si unul de 1500-2000w[100-400 ron],bormasina [60 ron], aparat de sudura [200 ron]
-Rotopercutor 1500w [gauri in beton - pardoseala /prispa] 150ron
-Burghiu manual pentru pamant cu diametrul de 125mm. Cu el se fac gauri pentru stalpi de gard sau pentru plantat copaci.[60 ron]
-Aparat de masura electric , pistol de lipit si fludor , [50 ron]
-Scule de gradina ,scule de lacatuserie si mecanica, zugravit , zidit , vopsit, instalatii sanitare [100-500 ron]
-Un abrict cu circular pe acelas ax e un minim pentru prelucrarea lemnului [eu l-am construit in prima luna de sedere la tara] Eu am platit in 2003- 1,2 mil pe ax si materiale,acum e aprox 5mil.
Facand un calcul sumar rezulta ca e vorba de o suma sub 10 000ron [pretul independentei ! ]
 Multe dintre astea le aveam deja in 2003 dar ar fi fost imposibil sa ma convinga atunci altcineva, decat eu insumi cel de peste timp, sa cumpar remorca ,de ex.
Sigur ca trebuie sa stim sa folosim uneltele, dar astea se invata in timp daca exista interes si motivatie.

Eram sa uit ! F. important si strict necesar Ukulele soprano din lemn [nu placaj] , avand mecanisme cu angrenaj [celelalte scapa] si culoare inchisa. [treaba de gust !]

Urmatoarele 10 sfaturi pe care mi le-asi fi dat mie insumi  au doar  rolul de a-l intari pe primul , dar sant greu  de pus in practica si ma gandesc ca e mai simplu daca le aflu singur in timp. In fond am 10 -11 ani la dispozitie iar esentialul l-am spus deja.prin sfatul 1. Sigur ca mutarea la tara se poate intampla si altfel , dar nu  in cazul meu !

Restul e doar lucru , aer curat, pescuit, cantat la ukulele  si mai multe plimbari pe munte. La tara zilele ploioase lasa urme bune pe camp ,cele insorite lasa urme frumoase in suflet , asa ca oricum ar fi putem numai sa castigam doar ca e nevoie de experienta nemijlocita ca sa acceptam asta.
Rudele si prietenii insa, lasati in valtoarea urbana, in timp, nu ne vor mai intelege limba si e  mai bine poate sa evitam subiectul "viata la tara," chiar daca astfel se pot naste arogante din neintelegeri.
 E mai simplu asa... si mai multa liniste.














vineri, mai 30

Miercuri am deschis radioul

E adevarat, miercuri am deschis radioul !
 Motivul unei astfel de trebi nu tine de cultura sau de dorinta de informare [prefer sa citesc]  ,ci de nevoia pragmatica de a acoperi sonoritatile produse de cainele nostru atunci  cand mananca.
 Fiind ora pranzului ma asteptam sa aud cotele apelor Dunarii sau rezultatele alegerilor recente asa ca imi impusesem deja sa percep doar  inflexiunile glasului celui ce-mi va vorbi din cutia de radio cu ceas si sa ignor total continutul. Cam ca atunci cand ascultAm o melodie intr-o limba straina  atenti numai la forma , la masura poate , dar nelasand cantaretul sa ne induca starea de "suferinta profunda":}} ce probabil ar fi reiesit din text.
Prin neatentia mea impusa razbate numele Florin Iaru , tip care mi-a mai stricat si alta data socotelile in legatura cu antrenamentul de ignorare...
 Intrebarea momentului e destul de banala si are legatura cu frica de moarte ,insa Iaru raspunde in asa fel incat atinge zone de interes chiar si pentru mine [an englishman in New York :]], de fapt ma dau mare,..un galatean mutat la tara. Un inadaptat probabil asa cum spune cu dreptate ,chiar daca-i da zicerii o doza de sarcasm, V. Rosciuc
Iaru zice ca nu e vorba despre frica de moarte propriuzisa ci despre sentimentul de a disparea cu totul din aceasta lume fara a lasa nimic in urma , fara a fi realizat ceva notabil in timpul vietii. Mai spune ca omul atunci cand se naste are toate posibilitatile lumii si ca intr-o viata poate porni razboaie mondiale sau le poate impiedica , ca poate zbura [completez" eu] sau poate alege sa se tarasca  stergandu-si din cand in cand ochii plini de glod pentru a-i mai vedea inca o data pe cei care au avut curajul sa se rupa de huma , de normalitate sau  de acceptarea sociala.
 Ne mai spune poetul ca artistul  , poetul, nu se poate  aseza la masa si sa scrie 8 ore pe zi ca la program si ca pentru a crea peren  trebuie sa se reumple mereu de viata" ..asa cum albina culege nectar pe care-l tranforma  trecand-ul prin propriul suflet"  in miere ,... poeme [ ori altfel ..doar ghiulele de fier].
  Poetul e totusi un om al zilelor sale dar care prin creatie  sfideaza pamantul acaparator in final, lasand carnalul sa mearga la piata in timp ce gandurile ,eu-l, au libertatea  de a aspira [himeric poate] la nemurirea pamanteana.
Spun himeric" fiindca poetul ne marturiseste  ca a ars un volum al sau de versuri inca nepublicat fiindca nu se ridica la nivelul  care i-ar fi pernis sa se constituie intr-un reper care sa-i supravietuiasca.
Mai spune Florin Iaru ca un motiv pentru care oameni ajunsi la varsata senectutii dupa o viata de munca fara sens [sclavie moderna ii spun eu], au teama de trecerea din aceasta lume e pentru ca au existat doar ca rotite ale unui sistem injust si depersonalizant  gen "ultimul stinge lumina "
Bodegile ,crasma ,vodca sant in viziunea poetului necesare pentru reincarcarea bateriilor creatiei cu viata. Aici marturisesc ca mi-e imposibil sa-i inteleg pozitia ca om al satului mutat de la oras in parte si datorita ororii creata de tipul asta de reancarcare urat mirositoare si aducatoare de franturi de versificatii cu iz de calsicism in apartamentul unde mi-am petrecut copilaria.
 Imi vine in minte ca si posibil argument Hemingway si felul sau de a se racorda la emotia vietii si a naturii ,dar apoi imi reamintesc de faptul ca omul nu era strain de tarii si nici sfarsitul sau nu e unul rezonabil , asa ca renunt la a mai cauta exemple. Trebuie sa existe si alte moduri de "reincarcare cu viata" ,.. ori  poate fara delirul provocat de diverse stimulente, noi oamenii santem prea telurici si autolimitativi ca sa atingem nirvana ?
"Acesti frumosi nebuni"
Cu gandul ca Nikita ar fi putut avea, fara votca, o cu totul alt fel de durere decat cea "de un cal maiastru", imi reamintesc mie insumi ca singura certitudine pe care o am pana la aceasta varsta e ca Dumnezeu a sadit in noi , in fiecare ,cate o frantura nepieritoare de universalitate doar ca ne-a cerut sa cautam sa devenim nepieritori in cer ,in suflet ,in bunatate,in iubire  si nu in ochii colegilor de bresla dintr-o lume iluzorie in care nici creionul nu este ceea ce pare a fi.

Intre timp Niki, noul membru al familiei a terminat de mancat si acum vrea afara intrerupandu-mi momentul de reverie aparut  gratie unui om cu un discus plin de spotaneitate si care se constituie intr-un nume [asa cum chiar el spune intr-un anumit context , fara enfaza] intr-o epoca in care cartea tiparita si poezia  nu mai sant la moda.

Miercuri , cineva de departe , un poet , mi-a abatut gandul spre altele decat temperatura optima de inflorire [specifica uneori vietii la tara ], starea gardului de la strada sau ora de masa a teckelului nostru de 7 luni , motiv pentru care-i multumesc ,oarecum steril, pe un blog unde probabil  Florin Iaru nu va avea drum, dar are imagine.