Translate

luni, noiembrie 3

A construi la tara -3

A sosit proiectul prin posta. L-am achitat ramburs iar acum rasfoiesc paginile sale [destul de multe] grupate in trei dosare. Unul e cu proiectul propriuzis ce se sdreseaza primariei si executantului [adica eu]. Al doi-lea e pentru avizul de la mediu iar al trei-lea e pentru avizul de la regia de drumuri nationale. Casa noastara are iesire la drumul national altfel acest ultim dosar nu ar mai fi fost necesar.

Sa recapitulam.
Pasul 1 - facem singuri acasa schita viitoarei constructii si un calcul de cheltuieli pentru a vedea daca ne-o permitem
Pasul 2 - Mergem la primarie cu o copie dupa actul de proprietate, o copie dupa memoriul tehnic al casei [cadastru] si o copie dupa buletinul proprietarului. De la primarie obtinem Certificatul de urbanism pe loc sau dupa 1-2 zile. Taxa intre 10 si 20 lei.
In acest certificat de urbanism sant bifate avizele pe care primaria vrea sa le obtinem pentru a construi.
Noua ni s-au cerut avize de la mediu si drumuri nationale.Vom vedea cat costa cand vom ajunge la etapa asta.Data trecuta am platit la mediu aprox 100ron.
Pasul 3 - Cu certificatul de urbanism mergen la arhitect si negociem costul proiectului.  In cazul nostru 350 ron
Pasul 4 - mergem in orasul resedinta de judet si depunem actele intocmite special pentru asta de catre proiectant in vederea obtinerii avizelr necesare.
Pasul 5 - Dupa ce obtinem avizele [dureaza 2 saptamani] ,mnergem cu ele la primarie achitam 5% din valoarea devizului de materiale stabilit de catre proiectant si obtinem autorizatia de constructie
Pasul  - 6  Construim .

Noi ne aflam acum la pasul 4 si dupa cum se vede procedura nu e complicata plus ca nu mai trebuie sa va "descurcati" ci doar sa parcurgeti niste pasi ca la invatatul unei limbi straine ce da eroare la " sarumana

duminică, noiembrie 2

A polua poluare. Concurs cu premii in pilule colorate.

Postarea asta se datoreaza in principal faptului ca unii oameni cred despre noi cei mutati la tara ca traim ecologic prin prisma imprejurarilor. Da,.. poate fi adevarat in cazul in care de gandim la lipsa fabricilor si a traficului din orase, dar noi am ramas aproape  la fel de poluanti ca si atunci cand locuiam in oras pentru ca asta e natura noastra. Santem oameni.

Pamantul e o fiinta vie.

 Afirmatia de mai sus e destul de des auzita sau citita in ultimii ani.  Daca am avea timp sa ne gandim putin la implicatiile ce se deduc din aceste cuvinte am putea trage niste concluzii interesante ,determinante pentru pozitia noastra a fiecaruia in raport cu politicile legate de mediul inconjurator.

De ex , e suficient sa ne gandim la un simplu acvariu amenajat ca un biotop natural unde fiecare vietate are rolul ei primind si daruid ceva pentru ca starea de viata sa se perpetuieze . Daca cineva nu-si face treaba , sau da dovada de exces de zel, intregul ansamblu poate muri. E vorba aici de interdependentele din lumea animala si vegetala.Noi oamenii doar luam fara sa inapoiem nimic si nu santem putini ca tigrii sau leii  ci santem specia dominanta atat prin numar cat si prin pretentii
Ciclurile naturale anuale  ,lunare sau de durata unei ere ale pamantului au insa dmdv mai putina legatura cu regnul animal pe care-l influenteaza dar de la care nu suporta influente hotaratoare.
Pamantul are o viata a lui ,ciclica , indiferenta la numarul balenelor albastre sau la moda pantofilor cu staif.
 Poluarea care e considerata vinovata de sparturile din stratul de ozon ce ne protejeaza de radiatiile venite din spatiu, poate influenta negativ viata plantelor si a animalelor, nu si a  planetei in sine ce poate exista si evolua in spatiu  fara atmosfera deloc.
Acuma,.. stand stramb si incercand sa judecam drept- grija omului in legatura cu planeta Pamant e de fapt o grija legata de propria-i fiinta ,bunastare si confort, izvorate din mediul natural divers si ofertant de ieri, de astazi si poate de maine.  Nu e vorba de grija pentru frumoasa planeta albastra decat indirect , esentialul fiind ca in frigiderul personal sa avem la discretie conservele cu ton ,carne de porc ,avogado ori varza de Bruxeles, iar atunci cand iesim in natura sa mai putem pescui ,vana sau respira in acompaniament de pasarele.
Acum ca am trasat sumar primele linii menite sa contureze imaginea egoismului nostru ca rasa in raport cu tot ce ne inconjoara  poate ar fi cazul sa punem si putina culoare in acest contur :

-Sa ne imaginam un miting al "verzilor" cu pancarde si megafoane ce adreseaza mesaje "salvatarde" vinovatilor de moment in ale poluarii.
Fiecare dintre manifestanti e imbracat cu haine pentru producerea carora a fost nevoie de culturi de plante ca in,canepa,bumbac, ce sant cultivate , stropite [cu tot felul de substante] si recoltate mecanizat de utilaje poluante ce au luat nastere pe liniile de productie ale unor fabrici poluante ce lucreaza cu masini unelte construite in principal din otel ce a fost obtinut in mine ce scotocesc maruntaiele pamantului poluand.
 Acest minereu trece  prin furnale si otelarii extrem de poluante inainte de a ajunge in industria producatoare de masini. Tesatoriile ca si toata industria textila e consumatoare de energie electrica ce la randul ei provine  din atomocentrale,termocentrale sau  hidrocentrale [pe care eu le consider mai rele decat primele doua], sau eoliene despre care vorbesc intr-o alta postare..
Manifestantii despre care vorbim au pancarde si megafoane care si ele sant aparute in urma unui proces de productie poluant. Aceiasi oameni au nevoie de hrana iar asta tot cu utilaje si stropiri se obtine.Multi dintre ei au ajuns la miting la volanul masinilor personale  pe care le vor conduce iarasi cand protestele-i vor fi obosit deja . In buzunare au toti telefoane mobile iar in case calculatoare ce le sant de ajutor pentru promovarea "luptei intru salvarea planetei" dar care produc o poluare ascunsa ,de alt tip, prin retelele wireless
Practic noi oamnii santem extrem de poluanti atata timp cat nu traim ca Ioan Botezatorul . Sigur ,..unii santem putin mai poluanti decat altii si de aici diferendele,protestele si o paine de mancat pentru ecologisti. Insa atata timp cat oricum poluam macar sa nu o facem  inutil, dar asta nu pentru povestea cu salvarea planetei ci pentru binele nostru.
Haideti sa vedem in ce fel efectul de gloata isi pune amprenta asupra mediului:
-Vasile V. Vasile circula cu masina personala in majoritatea timpului singur iar pentru asta si un Smart e prea mare fiindca are 2 locuri. Sigur omul are sotie si copil dar nefiind nici unul dintre ei de talia lui Gogea Mitu  ar putea calatori f. bine intr-o masina precum Renault Clio ,Ford Fiesta , Matiz, Golf , Peugeot 306,....la un consum moderat , parcand masina usor si cu costuri de intretinere modeste. V.V.Vasile si-a cumparat insa un  Ford Mondeo fiindca cineva din anturajul lui are Opel Omega iar el nu putea ramane mai prejos.
-VasileV Vasile si-a ridicat o casa cu multe camere si etaj impins de orgoliu, renuntand la casa mica dar suficienta pentru nevoile familiei lui pe care o avea inainte. Castelul din beton si BCA trebuie insa mobilat ,incalzit , racit vara , iluminat,....iar toate astea costa si sant generatoare de consumuri inutile , poluante. Mai mult decat atat, vila lui VVV devine acum un "model" si un deziderat pentru alte persoane cu psihic labil din zona si astfel ajungem sa inmultim consumurile, costurile de productie a bunurilor si energiei iar in ultima faza poluarea inutila. Poate catre acest tip de oameni ar trebui "verzii" sa-si indrepte megafoanele.
Repet, noi oamenii santem fatalmente poluanti.
Nimeni nu poate cere cu succes  cuiva sa renunte la nivelul tehnologic al secolului XXI insa putem trai cu un minim ori moderat necesar aceste vremuri.
Actiunile ecolgistilor de strada ar trebui poate sa-si indrepte fortele spre excesele omului de rand si nu  doar spre politicieni si anumite industrii ce exista doar fiindca noi cerem si consumam produsele lor.
Defilarea la poarta unei fabrici e dpmdv ca atacul la adresa simptomelor unei boli fara a-i atinge cauza, iar cauza santem noi oamenii de rand. Fiecare dintre noi ,atunci cand consumam in exces ,cand alegem din raft un produs rezultat al unei industrii poluante ori cand alegem sa nu stim nimic despre ceea ce ne inconjoara generam ,constient sau nu, poluare gratuita.

Planeta nu stie nimic despre toate astea. Ea traieste intr-un alt univers decat al nostru unde timpul si orgoliile  nu exista iar pojghita de viata ce a-ncoltit la suprafata sa ca algele pe coca unei barci  ori pe cocoasa unei balene nu-i poate opri dansul  Pentru swing nu are nevoie de muzica noastra. Are propriul ritm, propria respiratie si vibratie pe care noi  nici nu le mai simtim  prea atenti fiind la luciul vopselei masinilor personale ce huruie acoperind totul cu fum de dorinte mereu mai "inalte".
In schimb vrem s-o salvam.
O numim Mama Terra si-i inventam dusmani  facili pe care sa-i putem pune la zid uitand ca de fapt noi toti santem daunatorii vietii bilogice de existenta careaia planeta probabil ca nici nu a aflat inca..












luni, octombrie 20

Misterul magaziei de tabla ! [a construi la tara -2]

In titlu specific " la tara" pentru sensul peiorativ al termenului !
 O sa intelegeti din postare de ce am aceasta atitudine , plus ca urmeaza chiar sa ridic o magazie la tara [mediul rural ] .

- Reprezentantul din primarie imputernicit cu avizele legate de o astfel de treaba a primit solicitarea noastra de a construi o magazie de la inceput cu suspiciune. Nu intelegea de ce nu-i spunem garaj asa cum ar fi normal dupa parerea sa ,chiar daca am specificat ca acolo nu va sta masina familiei si nici nu are cum urca pe treptele ce le va avea magazia la intrare.
A reusit sa mai obtina ceva timp de gandire solicitandu-ne actele in transe ,nu toate o data cum ar fi fost normal, pentru ca noi sa avem mai multe drumuri de facut si mai multe "infatisari"  la primarie. Lucrul acesta poate crea [ca bonus], impresie colegilor ca personajul in cauza isi ia treaba in serios si are de lucru ,plus ca va genera un castig de timp pentru a elucida "misterul magaziei de tabla".
Undeva trebuia sa existe o hiba  un avantaj pentru noi [inacceptabil !!!] ,dat de aceasta denumire a constructiei care-i scapa momentan d'lui H [initiala numelui , nu are legatura nici cu Hitler nici cu baronul Harkonnen cum ar crede unii]. Presiunea generata asupra sa de ineditul situatiei l-ar putea duce la nopti nedormite ce-i pot agrava problemele de sanatate, mai mult sau mai putin fizice, deja existente. Trebuia gasita o solutie de impiedicare a demersului si mintea d'lui H aflata sub presiune a gasit-o : - "Nu putem construi la mai putin de 26 m de axa drumului !!" Ha, ha. evrica ! Domnul H"  a reusit sa ne intarzie. Deci si-a indeplinit cu brio rolul pe care-l are in primarie ! [ rasul de mai devreme al d'lui H are sonoritatea din The Wall pe fondul sunetului creat de avioanele de vantoare in picaj ].
 La iesirea din birou dl H lanseaza o ultima intrebare retorica -"Ce vina am eu ? Asa zice legea.", cu grimasa pe care o avea Uriah Heep cand credea ca e de neoprit.
Reglementarea in cauza cu distanta minima fata de axul drumului national exista in legislatie , dar nu s-a aplicat niciodata nimanui in satul nostru .
Solutia gasita de catre dl H e astfel doar o rezolvare de moment si riscanta pe deasupra ,dat fiind faptul ca in sat sant chiar in acest moment cladiri care se ridica la marginea drumului cu aprobarea primariei.
 Noi avem obiceiul de a deschide usile cu mana ,nu cu capul si probabil din acest motiv pentru noi sant scoase de la naftalina posibile reglementari ce in alte cazuri [nenumarate ],nu se aplica. Dar nu-i bai. Am facut alta schita cu o alta  locatie a constructiei si astfel primim avizul oarecum fortat si dand  peste mana omului cu stampila.
 Misterul magaziei de tabla insa ramane si astfel intra in scena linia a doua de informare /descoasere/vizare  ce este compusa din persoane civile ,benevole ,din apropierea curtii noastre ,ce sant activate in caz de criza ,asa cum e situatia de fata.
Primim astfel vizita unei vecine ce aplica procedura intrebarilor directe dar afisand  un aer dezinteresat si nemultumit in speranta ca atitudinea aceasta ne va face sa o inbunam spunandui tot ce vrea sa stie. Pleaca asa cum a venit ,adica nemultumita.
Urmeaza apoi un vecin care aplica " tactica glasului mieros si a familiaritatii " dar nici acesta nu obtine nimic.
Apoi ne trezim cu fostul securist al satului in curte , stiind ca nu acceptam astfel de vizite , probabil in speranta ca un ochi format va deduce date importante  din directia vantului , ori a firelor de iarba sau din modul in care am depozitat pietrisul pentru constructie [necumparat inca], ori din felul in care rezemam lopetile de gard ,....
Intre timp a aparut magarul vecinilor simtind parca faptul ca doar el mai lipsea de la gardul nostru
Proiectul magaziei se afla acum pe planseta unui arhitect din Bucuresti si va avea de dat piept cu nivelul mult mai ridicat al pretentiilor din localitatea noastra atunci cand va fi gata. Voi avea nevoie de avizele de la mediu si drumuri.
Cei 26m de la axul drumului nu sant deloc obligatorii daca se face o cerere datre directia de drumuri nationale si in functie de aliniamentul cladirilor si configuratia terenului d'lor hotarasc altfel. Dl H  a uitat , ori nu a vrut  sa specifice acest amanunt . Sau poate nu stie ,ca doar santem la tara

Un stol imens de grauri ne da tarcoale  aterizand pe gardul viu de la noi ., [sigura curte de unde nu sant goniti.] Sotia mea ii urmareste cu binoclul iar ei se ridica si survoleaza zonele invecinate insotindu-si survolul de o ploaie de culoarea mustului din struguri negri. Cred ca e modul lor de a inapoia taranilor o parte din strugurii ciuguliti din viile in care  proprietari isi petrec zilele pe post de sperietori.
Indignarea pe care o afiseaza oamenii atunci cand o vietate salbatica le incalca teritoriul ar avea sens poate daca animalele,pasarile in cazul nostru, ar avea habar de faptul ca noi oamenii [o singura specie dintre multele aflate pe pamant]. am luat in stapanire totul ,cu de la noi putere.
 Im lumea canina aceasta caracteristica de a se simti oriunde pe propriul teritoriu o are rasa American Straffordshire bull terrier [Amstaff] si culmea datorita acestui comportament [ce poate degenera in violenta ,.. ca si la oameni] , noi i-am declarat pe ei caini periculosi ce au voie pe strada numai cu botnita si sant opriti de la reproducere daca nu au pedegree. Eu am un astfel de caine insa nu se arata deloc deranjat de stolul de grauri in timp ce vecinii nostri da !?

Va continua descrierea etapelor de parcurs pentru o constructie la tara, ca si nedreptatea.





marți, septembrie 9

Wind of change

Lasand la o parte scorpionii si cantecul lor arhicunoscut, vom gasi schimbari  asa de stridente ca vocea lui Klaus Meine si in viata de zi cu zi  Unele, putine, au loc treptat , imperceptibil pentru omul de rand ocupat cu traiul zilnic ,alteori noul apare brutal ,revoltator , surprinzator  ,cu sau fara vant.
Eu am sa ma refer la o schimbare majora de decor in zona rurala unde locuim , in ton cu titlul postarii. [e treaba cu cantec  si cu vant]
 Pentru inceput am sa recunosc faptul ca ani la rand am privit "eolienele" cu placere datorita liniilor frumoase cat si a faptului ca produc o energie "verde" , fara a influente asupra mediului. Il consideram pe cei ce contestau acest mod curat de a obtine energie niste Gica Contra de profesie cu interese personale in acest domeniu , dar greseam.
Ei aveau dreptate si eu greseam.
Acum dupa ce au aprut cativa astfel de moristi" si la noi in sat, aproape ca-l inteleg pe cavalerul tristei figuri aflat fara speranta in lupta cu morile de vant puse sa se invarta intru folosul cuiva inatacabil.[in cazul nostru]
Sigur au existat si foloase colaterale vremelnice pentru locuitorii zonei cum ar fi cateva locuri de munca pentru perioada de 9 luni cat au durat lucrarile. Nu va imaginati ca vreunul dintre tarani a atins "monstrul" sau a ajutat efectiv la nasterea lui ! Locurile de munca pentru "autohtoni au fost ca palmasi la caile de acces cu salarii tot autohtone. Nemtii si chinezii au plamadit creatura si au invatat-o sa zboare.
Cand totul a fost gata si toata suflarea satului asteptam cu nerabdare sa le vedem rotindu-se ne-a mai fost pusa rabdarea la incercare pentru o perioada necesara racordarilor.
Apoi au urmat surprizele,..neplacute !
Eolienele nu pornesc singure pe baza de vant ci cu ajutorul unor motoare termice deloc silentioase. Dar asta [pornirea], dureaza putin si apoi,...si apoi incepe adevaratul vacarm !
Zgotul si vibratia produse de acesti monstri intrec orice inchipuire a cuiva care face drumul Tulcea -Constanta si le vede de departe cat sant de frumoase. Omenii care locuiesc la marginea dinspre eoliene a satului traiesc sub asediul unui zgomot permanent ,insotit de vibratii ,ce atunci cand e vant destul devine suparator si la cativa km distanta.
Sunetul seamana cu cel produs de un avion cu reactie , iar intensitatea e comparabila [in apropierea lor], cu zgomotul  produs de functionarea unui autoturism in garaj. Nu cred ca exista animale salbatice care sa ramana in apropierea lor de buna voie si de aici si impactul asupra mediului. De ex. noi reusim sa tinem cartita la distanta de curte cu o elice din tabla de cutie de conserva de doar 15 cm diametrul care prin minuscula vibratie pe care o produce ne scapa de animalutul sapator.
Noi stam la distanta ,dar nedreptatea fata de cei care locuiesc aproape de eoliene si care probabil au fost de acord cu aceste constructii fara sa fie informati ca-si vor pierde definitiv linistea, m-a facut sa scriu aceste cuvinte ce sper ca vor pune in garda pe cei care au fost ,ca si mine, fascinati de surasul  si unduirile hidrei.

Era sa uit ! Ne-a crescut factura la curent fiindca acum consumam energie verde care-i mai scumpa ,ca si castravetii fara chimicale.
Atasez cateva imagini cu reclame de gen ,culese de pe internet ,ce acum mi se par niste glume nesarate:


joi, august 21

Ce vara dom'le !

Fata de anii trecuti vara asta incepe sa-si faca bagajul inca inainte ca eu sa-mi dau bine seama ca a sosit ! A plouat tot la 2-3 zile in iunie si iulie de s-au saturat si agricultorii o data de apa.
Aud ca s-a facut recolta buna da' se strica pe camp din cauza ploilor care-nmoaie locu' si nu mai pot intra combinele la recolta  iar balariile par anul asta altoite cu plopul.
Albinele au fost si ele cam scumpe la vedere . Recolta de miere e slaba si unii dintre apicultori au fost nevoiti sa le hraneasca vara cu sirop asa cum nu s-a mai intamplat nici o data.
Nici fondurile europene nu-i mai incanta pe stupari ca alta data dupa ce s-a vazut anul asta ca statutul de "loterie cu premiu maxim limitat" se aplica stuparitului ca si oricarei
 ramuri a agriculturii.

Dar oamenii de la sate par imperturbabili ! Ei au tot timpul treaba de facut in acelas ritm din totdeauna  ca si cand etapele concursului pentru "cel mai aprig gospodar" ar fi in plina desfasurare.Acum e vremea 'etapelor de coasta" . Colinele din jurul localitatii mele sant  pline de oi ,vaci , capre , magari si pastori care le cresc cu "dragoste" asteptand momentul optim pentru a le transa.
Indicatorul cel mai clar al unui numar bun de fatari in grajdul cuiva poate fi schimbarea acoperisului casei cu unul modern din tabla [ fara prea multa izolatie ca asta nu se vede din strada] sub care respectivul se coace vara de caldura si iarna baga lemne in soba precum fochistii bagau carbuni in locomotivele cu aburi de pe vremuri.
Alt indicator sigur al inmultirii septelului este schimbarea masinii cu una mai "tare"  sau in caz de reusita absoluta fericitul grajdar are posibilitatea sa-si lase nitzica barba , sau macar un "cioc" a la Constantinescu ori asa cum porta vecinul venit de la oras, dar permanent vopsit  la  un  coafor de la oras [ca sa nu se vada firele albe.], moment in care  nu poate rata ocazia de a-si face manichiura si pedichiura plus un masaj la cap.
In vara asta au scapat cainii de linsaj. Legea cu pricina a fost abrogata insa se pot ucide la discretie alte animale mature sau de varsta frageda, agresive ori nu, in numele slaninii afumate , al jambonului ,al masinilor cu clima si pline de beculete, al clantelor de usa aurite sau al caselor cu etaj ,centrala automata  si acoperis rosu.
S-au inmultit combinele , vecinii nostri nu si-au mai mancat magarul ,ca acum doi ani,  iar localitatea a dat primii suspusi televizati si urnariti de DNA. A aparut in localitate un magazin cu haine SH ceea ce face ca eu sa am tricouri la discretie si mai putin loc la cuier datorita numarului de genti de plaja si esarfe cumparate de sotia mea.
Ar fi fost un an bun. Dar fara vara ?!
 Fara anotimpul in care vedem curcubeul ?
Fara  caldura  la care visam atunci cand ne-ngheata  picioarele ori ne-am saturat sa dormim inveliti cu plapuma. Fara jocul de-a africanii ce se-ndeparteaza de umbra copacului doar pentru a prinde si manca o soparla [chestie de gust !], pentru ca apoi sa revina  la umbra ?
Fara sa ne putem imagina macar pentru o clipa ca vara asta e luuunga si e posibil sa nu se mai sfarseasca niciodata !
Umbrele lasate de copaci la amiaza arata ca o balta de racoare care s-a scurs din ei ,dar ce rost are racoarea atunci cand nu santem cu adevarat toropiti de caldura iar cuvantul "iarna" nu a apucat sa se coaca suficient la soare pentru a  capata sonoritati de injuratura. Da, mie nu-mi place iarna si nu o suport decat aici la tara unde simt dogoarea sobei si unde nu trebuie sa ma lupt dimineata pentru a prinde un loc in microbusul ce ma ducea la munca si ma scapa de fleoscaiala zapezii topite cu sare ce  tinea cu tot dinadinsul sa-mi lase urme albe pe-ncaltari.
 Lunga tare ultima fraza,...dar nu mai apuc deloc sa respir atunci cand incep sa explic de ce nu suport   frigul,inghetul apelor, al fluturilor , florilor, respiratiei ,ca si al bucuriei pe care o resimt oamenii in concediu la mare cand pentru cateva zile reusesc sa uite .

Ce vara dom'le !? Nostalgica dupa ea insasi, dupa ce ar fi putut fi daca frigul si ploile ce ne pandesc de acum ar fi calatorit macar pentru un an pe Marte unde oricum e putin prea cald.

Cu toamna sant prieten vechi. Am cunoscut-o in vremea adolescentei cand ii plangeam egoist pe umar  dupa fiecare vara ce ma parasea fara motiv. Prietena buna , mereu gata sa ma transporte in abisuri de melancolie si lipsa de speranta bacoviana de unde ma readuce mereu la lumina  invesmantata in culori calde si bogatie de fructe revarsate peste gandurile mele ramase acum fara petale.