Translate

joi, aprilie 10

Cateva cuvinte despre boltari

Boltarii reprezinta cel mai ieftin material de constructie pentru anexe ,in afara de chirpici si sant detul de simplu de obtinut in regie proprie.Sigur,.. funtatia unui zid de boltari trebuie sa fie mult mai solida decat pentru panouri prefabricate de tip sandwich ,de ex., insa daca punem la socoteala plata transportului panourilor,diferenta de cost pe mp intre cele doua materiale si necesitatea unei structuri de rezistenta metalice in cazul panourilor, vom vedea ca boltarul e mai ieftin plus ca nu poate fi decupat cu un simplu fierastrau de catre rauvoitori.

Cea mai simpla reteta pentru boltari este compusa din nisip ,margaritar [pietris 3-7 mm],ciment si apa.
-1 galeata si 2/3 - ciment [5 parti]
-2 galeti si 1/3 - nisip [7 parti]
- 5 galeti si 2/3 -margaritar 3-7mm [17 parti]
-apa pana cand strangand in mana mortarul isi tine forma ,nu se scurge.

1 parte = 1 lopata
1 galeata = 3 lopeti
1galeata de 10 l pate contine : 12,8 kg ciment , 17 kg nisip , 16 kg margaritar
Intr-o betoniera de 130l incap  max 9 galeti [inclusiv galeata cu apa]
[cantitatile se pot modifica usor daca e necesar pentru a obtine un mortar care sa-si pastreze forma dupa decofrare]

Matritele se pot cumpara sau se pot realiza in regie proprie din tabla de 2mm. Dimensiunile medii sant 35-40cm / 25cm /18-20 cm si  se pot realiza "dintr-o bucata" sau din doua [ca in foto] pentru o decofrare mai usoara.


Matritele pentru boltari trebuie sa aiba o conicitate de 3-5mm  la toate fetele astfel incat sa putem decofra.
Nu trebuie sa avem nicaieri o grosime a peretelui boltarului mai mica de 2,5cm.  In rest ,se pot realiza in regie proprie matrite de boltari de orice marime insa e bine sa tinem cont de faptul ca noi va trebui sa le ridicam pline cu beton ud si apoi tot noi ,cand vom zidi, va trebui sa-i ridicam [boltarii] pana la inaltimea zidului.

Pentru  o compactare mai buna a betonului in matrita se poate folosi o masa vibranta care se poate realiza ca in desenele urmatoare

Am sa mai spun doar ca peretii din boltari se pot arma ,acolo unde e cazul ,cu OB striat care trece prin boltarii ce apoi se umplu cu beton. E vorba in primul rand de colturile constructiei.

Spor la treaba .


luni, aprilie 7

A construi [la tara]

Verbul din titlu numeste o actiune destul de simpla la prima vedere, dar care implica o multime de amanunte cum ar fi existenta cunostintelor si deprinderilor specifice , detinerea unui proiect , a terenului precum si a banilor de materiale. Fiindca m-am confruntat cu o astfel de situatie m-am hotarat sa explic aici procedura obtinerii avizului :

-Dupa ce trecem prin faza schitelor facute acasa si hotaram pozitia noii constructii trebuie sa luam legatura cu un arhitect. Aici exista insa unele exceptii care se refera la constructiile usoare, fara fundatie , precum si cele realizate fara aprobari si care apoi sant trecute in cadastru pe baza de "bunavointa "alesilor [vorbim doar de  mediul rural ! ] Altfel ,legal , vom obtine un proiect care poate costa de la 2-3 mil in cazuri simple pana la 15-20 mil pentru o casa. Arhitecti se gasesc pe 'net iar daca e cineva care nu se descurca si i-mi cere asta voi posta numarul de telefon al tanarului arhitect la care am apelat eu.
Urmatorul pas este obtinerea avizului de mediu de la institutia abilitata pentru asta in orasul resedinta de judet. In cazul meu Tulcea.  Pe mine m-a costat 100ron si a durat 10 zile pana am fost instiintat  prin telefon ca pot merge la ei sa ridic hartia..
Urmatorul pas este la primaria localitatii in care stati unde se va plati o taxa ce reprezinta procent din calculul estimativ al valorii devizului de materiale . Devizul de materiale e o lista cu cele necesare constructiei ,cu costuri ale fiecarui material separat in functie de pret unitar si cantitate  impreuna cu suma totala a cheltuielilor si e parte din proiect. Il face arhitectul . Eu am platit la primarie 50 ron.
Avizul pe care-l primiti de la primarie are valabilitate limitata in timp in functie de durata pe care o declarati dv. ca fiind necesara pentru finalizarea lucrarii . De regula 1-2 ani.
Eu am platit pe proiect si taxe impreuna cu drumurile la Tulcea aprox 5 mil.

Dupa cum vedeti nu e o treba complicata si va scuteste de mers pe la decidentii locali  cu plocoane care e posibil sa va ajunga mai scump , plus ca mai exista si o latura morala , civica ,pentru aceea dintre noi pentru care conteaza asa ceva.

duminică, aprilie 6

Pledoarie pentru dreptul la imperfectiune.

Dintr-un sat dobrogean ,izolat voit de tentaculele  manipulatoare a unui sistem ce viseaza la perfectiunea functionala, astern astazi, aici, cateva ganduri indreptate  impotriva eliminarii din viata de zi cu zi a dreptului de a refuza perfectiunea..
 E vorba de felul tot mai acerb al sistemului de a cauta rentabilitatea ,solutia optima , calculul perfect ,angajatul perfect , tehnologia perfecta ," leguma" perfecta , sotul [sotia] perfect ,job-ul perfect , politicianul perfect [neprins -adica negustor cinstit] , perfectiunea fizica [vezi silicoane  , steroizi ,  botox ,exercitii pentru fesieri , diete] , elevul perfect [vezi The Wall ], vaccinul perfect !

 Legat de aceasta ultima cautare [vaccinul perfect] si fiindca risc sa devin prea serios , am sa amintesc de faptul ca Horatiu Malaiele a descoperit de ceva ani serul fericirii. E vorba de injectia cu compot [nu incercati acasa !!], ce are darul de a asterne un zambet larg pe chipul celui "indulcit" indiferent de gravitatea problemelor ce-l apasa.

Revolta mea e de fapt impotriva diminuarii treptate si sitematice a dreptului de a fi om.
Exista in noi o componenta neproductiva pentru diriguitorii lumii , dar pe care Dumnezeu a tinut s-o avem atunci cand ne-a conceput "dupa chipul si asemanarea Sa" E vorba de suflet ,de sentimente , de compasiune , de bunatate, transpuse in ganduri sau  actiuni care nu tin cont de adunari si inmultiri contabile.
 Inclinarea balantei spre una dintre laturile noastre antagonice , sentimente-retiune, ne face sa devenim mai putin oameni.
 Robotizarea ori tranzitia spre lucratorul perfect [omul nou"] ne apropie de artificial tot asa cum -"lipsa ratiunii naste monstri" atunci cand visele sau sentimentele domina absolut.
Am sa va spun o povestioara.

Trei prieteni din copilarie se reintalnesc dupa ceva ani. Dupa inevitabilele strangeri de mana si imbratisari urmeaza faza depanarii amintirilor din copilarie. Se rade mult , apar lacrimi in ochi la un moment dat. Nu exista intaietati ci doar prietenie si un sentiment demult uitat de apartenenta.
La un moment dat apare o pauza scurta dar apasatoarae in conversatia alminteri animata a celor trei.
 Unul dintre ei trece peste aceste secunde sorbind ultima inghititura de bere prinzand  cu fermitate halba pe care pana atunci abia daca o zarise pe masa.
Al doi-lea isi trece reflex mana prin parul de odinioara, dar care astazi nu depaseste cativa mm, pentru a simula ca tacerea sa de moment nu se datoreaza faptului ca "the trill is goone".
Ultimul se uita stupefiat la ceilalti doi ,cu gura intredeschisa si pastarnd ultimul zambet pe fata, stupefiet ca ei ,"gasca de la bloc" au epuizat in asa de putin timp subiectul anilor de copilarie petrecuti impreuna, incercand steril sa reinvie discutia.
Dar e deja prea tarziu .

Pauza de cateva clipe din discutia lor a lasat loc in memoria RAM pentru a se incarca varianta actualizata a personalitatilor celor trei. E vorba despre ceea ce a devenit fiecare dintre ei intre timp si de cat de aproape de perfectiunea " sistemului s-a ajuns.
 Armurile au fost actionate .
Zgomotul metalic al blindajului in formare prelungeste pauza discutiei facand inutila orice tentativa de vociferare

Din acest punct , restul povestirii il puteti afla, in mod simbolic,urmarind oricare dintre episoadele filmului "Transformers"

Apoi ,dupa film ,  e posibil sa avem o tresarire ,.. "nu stiu altii cum sant , dar eu cand ma gandesc la ,...." si nu e vorba  de copilarie ci mai mult de felul in care am fost plamaditi si de felul in care am fi putut fi daca societatea umana ar fi avut alti zei" de cat  cei care steril si ateu ne guverneaza astazi.

Din Dobrogea va saluta un om ale carui platose au cazut partial in drumul tranzitiei de la oras la tara si asta nu pentru ca satenii ar fi painea lui Dumnazeu ci fiindca visez la asta fara a uita insa ca mai am inca suruburi de desfacut ,ca operatia asta doare si ca am nevoie de unelte si timp pentru a mai putea simti imperfect dar  natural caldura solara


.

vineri, martie 21

Despre crize.

Vineri dimineata tot omul de la oras se gandeste la ce va face in weekend. Asta e momentul cel mai fericit din saptamana.  Sigur ,..mai sant cateva ore de program in acea zi dar ele trec mai usor si mai repede fiindca in suflet exista bucuria generata de apropierea vacantei .
Haide-ti sa luam alte 4 ore de program, de miercuri de ex. si sa vedem cat de lungi ne par !
 Diferentele in realitate nu exista decat in mintea noastra.
-Ce are vineri fata de miercuri ?
Speranta si nerabdarea generate de weekendul inca neinceput.

Sambata dimineata insa se produce declick-ul  !

 Santem in vacanta deja si trebuie sa confirmam orizontul de sperante ce ne face sa acceptam corvoada restului saptamanii.

Ei bine de aici incepe criza !

Numaratoarea inversa a inceput !

De la capatul de luni dimineata al tunelului ne pandeste albul artificial al neoanelor ce ne lumineaza economic locul de munca.
Nici un moment nu trebuie irosit , trebuie sa ne distram ,sa fim fericiti uneori aproape cu de-a sila, altfel bateriile nu vor putea fi incarcate si la lucru va trebui sa trecem pe pilot automat lipsiti de energie tot asa cum intra in hibernare ursul care nu a reusit sa adune in vara suficient strat adipos .Daca nu reusim in acest demers bucuria asteptarii sfarsiturilor viitoare de saptamana scade ,iar in tyimp putem ajunge la depresii cauzate de monotonie si insatisfactie.
Miza este mare iar asta poate duce la excese .

Cum ar fi insa daca nu am fi inchisi intr-un birou sau o hala de productie si obligati sa muncim ?
Cum ar fi daca soarele ar fi prietenul nostru si partenerul nostru de  afaceri !
Cum ar fi daca orele de trezire nu ar depinde de ceasul desteptator ori de figura imbufnata a sefului care ne asteapta la lucru ?
In ce fel am privi sfarsitul de saptamana daca fiecare zi ar depinde doar de vointa noastra ?

Eu am observat in timp ca nu volumul de munca este cel care ne indispune ci impunerea. Putem de ex sa sapam o gradina de 400mp si la sfarsitul zilei sa fim obositi dar fericiti si mandri ca am realizat ceea ce singuri ne-am propus ,sau putem fi imbufnati si indispusi toata ziua  fiindca a trebuit sa facem ceva ,oricat de usor, doar fiindca asa a vrut seful iar acel lucru nu intra in atributiunile noastre de serviciu.


In weekend la Mare e urgie. Valuri de turisti  umplu statiunile. Nici un pret nu e prea mare pentru ei , nici un lucru nu le e interzis, nici  un panou nu-i poate opri sa-si parcheze masinile obosite de viteza excesiva  cu care au parcurs drumul pana acolo.
La geamul cate unui automobil vezi atranand costumul cu cravata pentru serviciu ,semn ca trecerea pe acasa inainte de lucu e optionala.

Luni totul se linisteste . Au plecat! Valurile marii incep sa se auda din nou. Pescarusii iau seara din nou in primire plajele. Soarele parca e mai putin dogoritor la amiaza.
A disparut tensiunea.
Distractia in regim de criza e ceea ce impune "celulelor" sale un  sistem bazat pe dictonul"timpul costa bani". De fapt totul se desfasoara in regim de criza daca acceptam "normalitatea sistemului"! De la alegerea partenerului[partenerei] de viata ,pana la diagonala monitorului pentru calculator ,  sau culoarea parului , totul  poarta antetul crizei generata de fuga dupa "originalitatea" acceptata de sistem [bine zicea Tutea despre asta] , plus valoare , aparente , apartenente , intaietati , moda.

Ma opresc acum, dar inca nu-mi pot scoate definiv din minte aceste ganduri.. Am sa inchid calculatorul fiindca sotia mea ma cheama afara unde cainele npstru Nero si-a regasit mingia rosie ingropata asta toamna si s-a transformat din nou in "sageata capitanului Ion" facandu-ne pe noi sa radem de felul in care isi manifesta bucuria.
Atunci cand rasetele se vor opri , ma voi intreba poate ce faceam eu in Galati la ora asta la serviciu . De fapt nu ! Nu cred ca intrebarea isi mai are rostul. Am iesit de mult din starea de criza ,sper.

marți, februarie 11

Se schimba anotimpul,..in gand.

Nu pot sa redau frumusetea timpului pe care il traim prin imagini sau prin semnele naturii prevestitoare de primavara fiindca asta ar insemna sa recurg la fotografie si prefer sa vad natuara pe viu si nu intr-o copie ,insa pot descrie starile pe care le creeaza aceste timpuri.
Pot evoca lumina stralucitoare a primaverii  ca unda purtatoare de speranta  , sau ca o reflectare a artelor renasterii menite sa inoveze frumosul  intr-un perpetuu carusel al trairilor ce nu ne lasa sufletul sa doarma, ci-l trezesc cu promisiunea unor noi si tot mai frumease senzatii.
Cum putem intelege frumosul in fata unui tablou al lui Luchian,prin ochii uluiti ai unui contemporan cu el ,decat ca pe o sursa de lumina spirituala ce se adauga la cele stiute pana atunci, fara insa a copia ,fara a repeta sau egala ci reusind sa descrie prin trasaturi de penel nasterea unui nou univers de trairi in care rosul nu inseamna neaparat patima ,iar verdele nu tine doar de vegetal . Tot asa primavara ni se arata tot mai frumasa ,mai proaspata si mai vie pe masura ce noi oamenii recunoastem tot mai putin din cele trecute, in contemporan.
Discrepanta dintre devenirile oamenilor in contrast cu ale naturii  face tot mai acute accentele de speranta presarate de Martie peste ghirlandele de facturi ,retete si chitante ,monoton si ostil  imprimate, ce stau marturie a tributului platit emanciparii.
John Lenon spunea ca el nu crede decat in el ! Oare cat de lipsit de primavara trebuie sa ajunga un suflet pentru a respinge Evidenta la care chiar si el se intoarce de cate ori sta la taifas cu tristetea ,uitant ca sant arbori ce-l astepta sa-i vada,uitand ca si luna e aici pentru el, ca oamenii insasi nu au doar rolul de martori ai angoaselor  sale  izvorate din "eu.

Peste  aceste reziduri sufletesti ale insingurarii ,.primavara asterne un covor de speranta uitare si cer luminos tot asa cum zapata poate sa-scunda in alburi de gheata orice urma de sters ,de trecut ,de regret, de rapus..
Nimic practic, nimic imperfect sau voit. Legea fiintei nu cunoaste atomul . Nimic nu e searbat nimic nu e strict. Numai omul le-mparte pe toate-n scantei si cenusi, tot asa cum in clipe de tihna din carpe si ate construieste imitand viata ,..papusi !
Rasar ghioceii si nu mai e mult pana ce cristianice ramuri de salcii ne vom pune la usi.