Translate

luni, noiembrie 3

A construi la tara -3

A sosit proiectul prin posta. L-am achitat ramburs iar acum rasfoiesc paginile sale [destul de multe] grupate in trei dosare. Unul e cu proiectul propriuzis ce se sdreseaza primariei si executantului [adica eu]. Al doi-lea e pentru avizul de la mediu iar al trei-lea e pentru avizul de la regia de drumuri nationale. Casa noastara are iesire la drumul national altfel acest ultim dosar nu ar mai fi fost necesar.

Sa recapitulam.
Pasul 1 - facem singuri acasa schita viitoarei constructii si un calcul de cheltuieli pentru a vedea daca ne-o permitem
Pasul 2 - Mergem la primarie cu o copie dupa actul de proprietate, o copie dupa memoriul tehnic al casei [cadastru] si o copie dupa buletinul proprietarului. De la primarie obtinem Certificatul de urbanism pe loc sau dupa 1-2 zile. Taxa intre 10 si 20 lei.
In acest certificat de urbanism sant bifate avizele pe care primaria vrea sa le obtinem pentru a construi.
Noua ni s-au cerut avize de la mediu si drumuri nationale.Vom vedea cat costa cand vom ajunge la etapa asta.Data trecuta am platit la mediu aprox 100ron.
Pasul 3 - Cu certificatul de urbanism mergen la arhitect si negociem costul proiectului.  In cazul nostru 350 ron
Pasul 4 - mergem in orasul resedinta de judet si depunem actele intocmite special pentru asta de catre proiectant in vederea obtinerii avizelr necesare.
Pasul 5 - Dupa ce obtinem avizele [dureaza 2 saptamani] ,mnergem cu ele la primarie achitam 5% din valoarea devizului de materiale stabilit de catre proiectant si obtinem autorizatia de constructie
Pasul  - 6  Construim .

Noi ne aflam acum la pasul 4 si dupa cum se vede procedura nu e complicata plus ca nu mai trebuie sa va "descurcati" ci doar sa parcurgeti niste pasi ca la invatatul unei limbi straine ce da eroare la " sarumana

duminică, noiembrie 2

Concurs cu premii in pilule colorate.

Postarea asta se datoreaza in principal faptului ca unii oameni cred despre noi cei mutati la tara ca traim ecologic prin prisma imprejurarilor. Da,.. poate fi adevarat in cazul in care de gandim la lipsa fabricilor si a traficului din orase, dar noi am ramas aproape  la fel de poluanti ca si atunci cand locuiam in oras pentru ca asta e natura noastra. Santem oameni.

Pamantul e o fiinta vie.

 Afirmatia de mai sus e destul de des auzita sau citita in ultimii ani.  Daca am avea timp sa ne gandim putin la implicatiile ce se deduc din aceste cuvinte am putea trage niste concluzii interesante ,determinante pentru pozitia noastra a fiecaruia in raport cu politicile legate de mediul inconjurator.

De ex , e suficient sa ne gandim la un simplu acvariu amenajat ca un biotop natural unde fiecare vietate are rolul ei primind si daruid ceva pentru ca starea de viata sa se perpetuieze . Daca cineva nu-si face treaba , sau da dovada de exces de zel, intregul ansamblu poate muri. E vorba aici de interdependentele din lumea animala si vegetala.Noi oamenii doar luam fara sa inapoiem nimic si nu santem putini ca tigrii sau leii  ci santem specia dominanta atat prin numar cat si prin pretentii
Ciclurile naturale anuale  ,lunare sau de durata unei ere ale pamantului au insa dmdv mai putina legatura cu regnul animal pe care-l influenteaza dar de la care nu suporta influente hotaratoare.
Pamantul are o viata a lui ,ciclica , indiferenta la numarul balenelor albastre sau la moda pantofilor cu staif.
 Poluarea care e considerata vinovata de sparturile din stratul de ozon ce ne protejeaza de radiatiile venite din spatiu, poate influenta negativ viata plantelor si a animalelor, nu si a  planetei in sine ce poate exista si evolua in spatiu  fara atmosfera deloc.
Acuma,.. stand stramb si incercand sa judecam drept- grija omului in legatura cu planeta Pamant e de fapt o grija legata de propria-i fiinta ,bunastare si confort, izvorate din mediul natural divers si ofertant de ieri, de astazi si poate de maine.  Nu e vorba de grija pentru frumoasa planeta albastra decat indirect , esentialul fiind ca in frigiderul personal sa avem la discretie conservele cu ton ,carne de porc ,avogado ori varza de Bruxeles, iar atunci cand iesim in natura sa mai putem pescui ,vana sau respira in acompaniament de pasarele.
Acum ca am trasat sumar primele linii menite sa contureze imaginea egoismului nostru ca rasa in raport cu tot ce ne inconjoara  poate ar fi cazul sa punem si putina culoare in acest contur :

-Sa ne imaginam un miting al "verzilor" cu pancarde si megafoane ce adreseaza mesaje "salvatarde" vinovatilor de moment in ale poluarii.
Fiecare dintre manifestanti e imbracat cu haine pentru producerea carora a fost nevoie de culturi de plante ca in,canepa,bumbac, ce sant cultivate , stropite [cu tot felul de substante] si recoltate mecanizat de utilaje poluante ce au luat nastere pe liniile de productie ale unor fabrici poluante ce lucreaza cu masini unelte construite in principal din otel ce a fost obtinut in mine ce scotocesc maruntaiele pamantului poluand.
 Acest minereu trece  prin furnale si otelarii extrem de poluante inainte de a ajunge in industria producatoare de masini. Tesatoriile ca si toata industria textila e consumatoare de energie electrica ce la randul ei provine  din atomocentrale,termocentrale sau  hidrocentrale [pe care eu le consider mai rele decat primele doua], sau eoliene despre care vorbesc intr-o alta postare..
Manifestantii despre care vorbim au pancarde si megafoane care si ele sant aparute in urma unui proces de productie poluant. Aceiasi oameni au nevoie de hrana iar asta tot cu utilaje si stropiri se obtine.Multi dintre ei au ajuns la miting la volanul masinilor personale  pe care le vor conduce iarasi cand protestele-i vor fi obosit deja . In buzunare au toti telefoane mobile iar in case calculatoare ce le sant de ajutor pentru promovarea "luptei intru salvarea planetei" dar care produc o poluare ascunsa ,de alt tip, prin retelele wireless
Practic noi oamnii santem extrem de poluanti atata timp cat nu traim ca Ioan Botezatorul . Sigur ,..unii santem putin mai poluanti decat altii si de aici diferendele,protestele si o paine de mancat pentru ecologisti. Insa atata timp cat oricum poluam macar sa nu o facem  inutil, dar asta nu pentru povestea cu salvarea planetei ci pentru binele nostru.
Haideti sa vedem in ce fel efectul de gloata isi pune amprenta asupra mediului:
-Vasile V. Vasile circula cu masina personala in majoritatea timpului singur iar pentru asta si un Smart e prea mare fiindca are 2 locuri. Sigur omul are sotie si copil dar nefiind nici unul dintre ei de talia lui Gogea Mitu  ar putea calatori f. bine intr-o masina precum Renault Clio ,Ford Fiesta , Matiz, Golf , Peugeot 306,....la un consum moderat , parcand masina usor si cu costuri de intretinere modeste. V.V.Vasile si-a cumparat insa un  Ford Mondeo fiindca cineva din anturajul lui are Opel Omega iar el nu putea ramane mai prejos.
-VasileV Vasile si-a ridicat o casa cu multe camere si etaj impins de orgoliu, renuntand la casa mica dar suficienta pentru nevoile familiei lui pe care o avea inainte. Castelul din beton si BCA trebuie insa mobilat ,incalzit , racit vara , iluminat,....iar toate astea costa si sant generatoare de consumuri inutile , poluante. Mai mult decat atat, vila lui VVV devine acum un "model" si un deziderat pentru alte persoane cu psihic labil din zona si astfel ajungem sa inmultim consumurile, costurile de productie a bunurilor si energiei iar in ultima faza poluarea inutila. Poate catre acest tip de oameni ar trebui "verzii" sa-si indrepte megafoanele.
Repet, noi oamenii santem fatalmente poluanti.
Nimeni nu poate cere cu succes  cuiva sa renunte la nivelul tehnologic al secolului XXI insa putem trai cu un minim ori moderat necesar aceste vremuri.
Actiunile ecolgistilor de strada ar trebui poate sa-si indrepte fortele spre excesele omului de rand si nu  doar spre politicieni si anumite industrii ce exista doar fiindca noi cerem si consumam produsele lor.
Defilarea la poarta unei fabrici e dpmdv ca atacul la adresa simptomelor unei boli fara a-i atinge cauza, iar cauza santem noi oamenii de rand. Fiecare dintre noi ,atunci cand consumam in exces ,cand alegem din raft un produs rezultat al unei industrii poluante ori cand alegem sa nu stim nimic despre ceea ce ne inconjoara generam ,constient sau nu, poluare gratuita.

Planeta nu stie nimic despre toate astea. Ea traieste intr-un alt univers decat al nostru unde timpul si orgoliile  nu exista iar pojghita de viata ce a-ncoltit la suprafata sa ca algele pe coca unei barci  ori pe cocoasa unei balene nu-i poate opri dansul  Pentru swing nu are nevoie de muzica noastra. Are propriul ritm, propria respiratie si vibratie pe care noi  nici nu le mai simtim  prea atenti fiind la luciul vopselei masinilor personale ce huruie acoperind totul cu fum de dorinte mereu mai "inalte".
In schimb vrem s-o salvam.
O numim Mama Terra si-i inventam dusmani  facili pe care sa-i putem pune la zid uitand ca de fapt noi toti santem daunatorii vietii bilogice de existenta careaia planeta probabil ca nici nu a aflat inca..












luni, octombrie 20

Misterul magaziei de tabla ! [a construi la tara -2]

In titlu specific " la tara" pentru sensul peiorativ al termenului !
 O sa intelegeti din postare de ce am aceasta atitudine , plus ca urmeaza chiar sa ridic o magazie la tara [mediul rural ] .

- Reprezentantul din primarie imputernicit cu avizele legate de o astfel de treaba a primit solicitarea noastra de a construi o magazie de la inceput cu suspiciune. Nu intelegea de ce nu-i spunem garaj asa cum ar fi normal dupa parerea sa ,chiar daca am specificat ca acolo nu va sta masina familiei si nici nu are cum urca pe treptele ce le va avea magazia la intrare.
A reusit sa mai obtina ceva timp de gandire solicitandu-ne actele in transe ,nu toate o data cum ar fi fost normal, pentru ca noi sa avem mai multe drumuri de facut si mai multe "infatisari"  la primarie. Lucrul acesta poate crea [ca bonus], impresie colegilor ca personajul in cauza isi ia treaba in serios si are de lucru ,plus ca va genera un castig de timp pentru a elucida "misterul magaziei de tabla".
Undeva trebuia sa existe o hiba  un avantaj pentru noi [inacceptabil !!!] ,dat de aceasta denumire a constructiei care-i scapa momentan d'lui H [initiala numelui , nu are legatura nici cu Hitler nici cu baronul Harkonnen cum ar crede unii]. Presiunea generata asupra sa de ineditul situatiei l-ar putea duce la nopti nedormite ce-i pot agrava problemele de sanatate, mai mult sau mai putin fizice, deja existente. Trebuia gasita o solutie de impiedicare a demersului si mintea d'lui H aflata sub presiune a gasit-o : - "Nu putem construi la mai putin de 26 m de axa drumului !!" Ha, ha. evrica ! Domnul H"  a reusit sa ne intarzie. Deci si-a indeplinit cu brio rolul pe care-l are in primarie ! [ rasul de mai devreme al d'lui H are sonoritatea din The Wall pe fondul sunetului creat de avioanele de vantoare in picaj ].
 La iesirea din birou dl H lanseaza o ultima intrebare retorica -"Ce vina am eu ? Asa zice legea.", cu grimasa pe care o avea Uriah Heep cand credea ca e de neoprit.
Reglementarea in cauza cu distanta minima fata de axul drumului national exista in legislatie , dar nu s-a aplicat niciodata nimanui in satul nostru .
Solutia gasita de catre dl H e astfel doar o rezolvare de moment si riscanta pe deasupra ,dat fiind faptul ca in sat sant chiar in acest moment cladiri care se ridica la marginea drumului cu aprobarea primariei.
 Noi avem obiceiul de a deschide usile cu mana ,nu cu capul si probabil din acest motiv pentru noi sant scoase de la naftalina posibile reglementari ce in alte cazuri [nenumarate ],nu se aplica. Dar nu-i bai. Am facut alta schita cu o alta  locatie a constructiei si astfel primim avizul oarecum fortat si dand  peste mana omului cu stampila.
 Misterul magaziei de tabla insa ramane si astfel intra in scena linia a doua de informare /descoasere/vizare  ce este compusa din persoane civile ,benevole ,din apropierea curtii noastre ,ce sant activate in caz de criza ,asa cum e situatia de fata.
Primim astfel vizita unei vecine ce aplica procedura intrebarilor directe dar afisand  un aer dezinteresat si nemultumit in speranta ca atitudinea aceasta ne va face sa o inbunam spunandui tot ce vrea sa stie. Pleaca asa cum a venit ,adica nemultumita.
Urmeaza apoi un vecin care aplica " tactica glasului mieros si a familiaritatii " dar nici acesta nu obtine nimic.
Apoi ne trezim cu fostul securist al satului in curte , stiind ca nu acceptam astfel de vizite , probabil in speranta ca un ochi format va deduce date importante  din directia vantului , ori a firelor de iarba sau din modul in care am depozitat pietrisul pentru constructie [necumparat inca], ori din felul in care rezemam lopetile de gard ,....
Intre timp a aparut magarul vecinilor simtind parca faptul ca doar el mai lipsea de la gardul nostru
Proiectul magaziei se afla acum pe planseta unui arhitect din Bucuresti si va avea de dat piept cu nivelul mult mai ridicat al pretentiilor din localitatea noastra atunci cand va fi gata. Voi avea nevoie de avizele de la mediu si drumuri.
Cei 26m de la axul drumului nu sant deloc obligatorii daca se face o cerere datre directia de drumuri nationale si in functie de aliniamentul cladirilor si configuratia terenului d'lor hotarasc altfel. Dl H  a uitat , ori nu a vrut  sa specifice acest amanunt . Sau poate nu stie ,ca doar santem la tara

Un stol imens de grauri ne da tarcoale  aterizand pe gardul viu de la noi ., [sigura curte de unde nu sant goniti.] Sotia mea ii urmareste cu binoclul iar ei se ridica si survoleaza zonele invecinate insotindu-si survolul de o ploaie de culoarea mustului din struguri negri. Cred ca e modul lor de a inapoia taranilor o parte din strugurii ciuguliti din viile in care  proprietari isi petrec zilele pe post de sperietori.
Indignarea pe care o afiseaza oamenii atunci cand o vietate salbatica le incalca teritoriul ar avea sens poate daca animalele,pasarile in cazul nostru, ar avea habar de faptul ca noi oamenii [o singura specie dintre multele aflate pe pamant]. am luat in stapanire totul ,cu de la noi putere.
 Im lumea canina aceasta caracteristica de a se simti oriunde pe propriul teritoriu o are rasa American Straffordshire bull terrier [Amstaff] si culmea datorita acestui comportament [ce poate degenera in violenta ,.. ca si la oameni] , noi i-am declarat pe ei caini periculosi ce au voie pe strada numai cu botnita si sant opriti de la reproducere daca nu au pedegree. Eu am un astfel de caine insa nu se arata deloc deranjat de stolul de grauri in timp ce vecinii nostri da !?







marți, septembrie 9

Wind of change

Lasand la o parte scorpionii si cantecul lor arhicunoscut, vom gasi schimbari  asa de stridente ca vocea lui Klaus Meine si in viata de zi cu zi  Unele, putine, au loc treptat , imperceptibil pentru omul de rand ocupat cu traiul zilnic ,alteori noul apare brutal ,revoltator , surprinzator  ,cu sau fara vant.
Eu am sa ma refer la o schimbare majora de decor in zona rurala unde locuim , in ton cu titlul postarii. [e treaba cu cantec  si cu vant]
 Pentru inceput am sa recunosc faptul ca ani la rand am privit "eolienele" cu placere datorita liniilor frumoase cat si a faptului ca produc o energie "verde" , fara a influente asupra mediului. Il consideram pe cei ce contestau acest mod curat de a obtine energie niste Gica Contra de profesie cu interese personale in acest domeniu , dar greseam.
Ei aveau dreptate si eu greseam.
Acum dupa ce au aprut cativa astfel de moristi" si la noi in sat, aproape ca-l inteleg pe cavalerul tristei figuri aflat fara speranta in lupta cu morile de vant puse sa se invarta intru folosul cuiva inatacabil.[in cazul nostru]
Sigur au existat si foloase colaterale vremelnice pentru locuitorii zonei cum ar fi cateva locuri de munca pentru perioada de 9 luni cat au durat lucrarile. Nu va imaginati ca vreunul dintre tarani a atins "monstrul" sau a ajutat efectiv la nasterea lui ! Locurile de munca pentru "autohtoni au fost ca palmasi la caile de acces cu salarii tot autohtone. Nemtii si chinezii au plamadit creatura si au invatat-o sa zboare.
Cand totul a fost gata si toata suflarea satului asteptam cu nerabdare sa le vedem rotindu-se ne-a mai fost pusa rabdarea la incercare pentru o perioada necesara racordarilor.
Apoi au urmat surprizele,..neplacute !
Eolienele nu pornesc singure pe baza de vant ci cu ajutorul unor motoare termice deloc silentioase. Dar asta [pornirea], dureaza putin si apoi,...si apoi incepe adevaratul vacarm !
Zgotul si vibratia produse de acesti monstri intrec orice inchipuire a cuiva care face drumul Tulcea -Constanta si le vede de departe cat sant de frumoase. Omenii care locuiesc la marginea dinspre eoliene a satului traiesc sub asediul unui zgomot permanent ,insotit de vibratii ,ce atunci cand e vant destul devine suparator si la cativa km distanta.
Sunetul seamana cu cel produs de un avion cu reactie , iar intensitatea e comparabila [in apropierea lor], cu zgomotul  produs de functionarea unui autoturism in garaj. Nu cred ca exista animale salbatice care sa ramana in apropierea lor de buna voie si de aici si impactul asupra mediului. De ex. noi reusim sa tinem cartita la distanta de curte cu o elice din tabla de cutie de conserva de doar 15 cm diametrul care prin minuscula vibratie pe care o produce ne scapa de animalutul sapator.
Noi stam la distanta ,dar nedreptatea fata de cei care locuiesc aproape de eoliene si care probabil au fost de acord cu aceste constructii fara sa fie informati ca-si vor pierde definitiv linistea, m-a facut sa scriu aceste cuvinte ce sper ca vor pune in garda pe cei care au fost ,ca si mine, fascinati de surasul  si unduirile hidrei.

Era sa uit ! Ne-a crescut factura la curent fiindca acum consumam energie verde care-i mai scumpa ,ca si castravetii fara chimicale.
Atasez cateva imagini cu reclame de gen ,culese de pe internet ,ce acum mi se par niste glume nesarate:


joi, august 21

Ce vara dom'le !

Fata de anii trecuti vara asta incepe sa-si faca bagajul inca inainte ca eu sa-mi dau bine seama ca a sosit ! A plouat tot la 2-3 zile in iunie si iulie de s-au saturat si agricultorii o data de apa.
Aud ca s-a facut recolta buna da' se strica pe camp din cauza ploilor care-nmoaie locu' si nu mai pot intra combinele la recolta  iar balariile par anul asta altoite cu plopul.
Albinele au fost si ele cam scumpe la vedere . Recolta de miere e slaba si unii dintre apicultori au fost nevoiti sa le hraneasca vara cu sirop asa cum nu s-a mai intamplat nici o data.
Nici fondurile europene nu-i mai incanta pe stupari ca alta data dupa ce s-a vazut anul asta ca statutul de "loterie cu premiu maxim limitat" se aplica stuparitului ca si oricarei
 ramuri a agriculturii.

Dar oamenii de la sate par imperturbabili ! Ei au tot timpul treaba de facut in acelas ritm din totdeauna  ca si cand etapele concursului pentru "cel mai aprig gospodar" ar fi in plina desfasurare.Acum e vremea 'etapelor de coasta" . Colinele din jurul localitatii mele sant  pline de oi ,vaci , capre , magari si pastori care le cresc cu "dragoste" asteptand momentul optim pentru a le transa.
Indicatorul cel mai clar al unui numar bun de fatari in grajdul cuiva poate fi schimbarea acoperisului casei cu unul modern din tabla [ fara prea multa izolatie ca asta nu se vede din strada] sub care respectivul se coace vara de caldura si iarna baga lemne in soba precum fochistii bagau carbuni in locomotivele cu aburi de pe vremuri.
Alt indicator sigur al inmultirii septelului este schimbarea masinii cu una mai "tare"  sau in caz de reusita absoluta fericitul grajdar are posibilitatea sa-si lase nitzica barba , sau macar un "cioc" a la Constantinescu ori asa cum porta vecinul venit de la oras, dar permanent vopsit  la  un  coafor de la oras [ca sa nu se vada firele albe.], moment in care  nu poate rata ocazia de a-si face manichiura si pedichiura plus un masaj la cap.
In vara asta au scapat cainii de linsaj. Legea cu pricina a fost abrogata insa se pot ucide la discretie alte animale mature sau de varsta frageda, agresive ori nu, in numele slaninii afumate , al jambonului ,al masinilor cu clima si pline de beculete, al clantelor de usa aurite sau al caselor cu etaj ,centrala automata  si acoperis rosu.
S-au inmultit combinele , vecinii nostri nu si-au mai mancat magarul ,ca acum doi ani,  iar localitatea a dat primii suspusi televizati si urnariti de DNA. A aparut in localitate un magazin cu haine SH ceea ce face ca eu sa am tricouri la discretie si mai putin loc la cuier datorita numarului de genti de plaja si esarfe cumparate de sotia mea.
Ar fi fost un an bun. Dar fara vara ?!
 Fara anotimpul in care vedem curcubeul ?
Fara  caldura  la care visam atunci cand ne-ngheata  picioarele ori ne-am saturat sa dormim inveliti cu plapuma. Fara jocul de-a africanii ce se-ndeparteaza de umbra copacului doar pentru a prinde si manca o soparla [chestie de gust !], pentru ca apoi sa revina  la umbra ?
Fara sa ne putem imagina macar pentru o clipa ca vara asta e luuunga si e posibil sa nu se mai sfarseasca niciodata !
Umbrele lasate de copaci la amiaza arata ca o balta de racoare care s-a scurs din ei ,dar ce rost are racoarea atunci cand nu santem cu adevarat toropiti de caldura iar cuvantul "iarna" nu a apucat sa se coaca suficient la soare pentru a  capata sonoritati de injuratura. Da, mie nu-mi place iarna si nu o suport decat aici la tara unde simt dogoarea sobei si unde nu trebuie sa ma lupt dimineata pentru a prinde un loc in microbusul ce ma ducea la munca si ma scapa de fleoscaiala zapezii topite cu sare ce  tinea cu tot dinadinsul sa-mi lase urme albe pe-ncaltari.
 Lunga tare ultima fraza,...dar nu mai apuc deloc sa respir atunci cand incep sa explic de ce nu suport   frigul,inghetul apelor, al fluturilor , florilor, respiratiei ,ca si al bucuriei pe care o resimt oamenii in concediu la mare cand pentru cateva zile reusesc sa uite .

Ce vara dom'le !? Nostalgica dupa ea insasi, dupa ce ar fi putut fi daca frigul si ploile ce ne pandesc de acum ar fi calatorit macar pentru un an pe Marte unde oricum e putin prea cald.

Cu toamna sant prieten vechi. Am cunoscut-o in vremea adolescentei cand ii plangeam egoist pe umar  dupa fiecare vara ce ma parasea fara motiv. Prietena buna , mereu gata sa ma transporte in abisuri de melancolie si lipsa de speranta bacoviana de unde ma readuce mereu la lumina  invesmantata in culori calde si bogatie de fructe revarsate peste gandurile mele ramase acum fara petale.









miercuri, iunie 4

Sfaturi pentru mine insumi

Acum, dupa 11 ani de viata la tara ma gandesc uneorii  ca tare asi fi vrut sa-mi fi putut spune  mie cel din 2003 cateva lucruri. Sigur ca viata in natura e frumoasa dar putea sa fie si mai frumoasa si mai linistita daca stiam de la-nceput cateva  lucruri esentiale .
 Daca ar fi sa am timp suficient asi scrie toate cele 100 aliniate cu titlul de sfaturi , insa tinand cont de faptul ca primele 90 au practic acelasi text am sa ma limitez :

1-90    TOTUL TREBUIE FACUT CU FORTE PROPRII      Sigur ca asa am crezut si in urma cu 11 ani numai ca in timp am cedat. Am facut compromisuri , am acceptat , nu am avut bani ca sa ma dotez corespunzator pentru o anumita treaba , nu am mai avut rabdare , ...dar am platit cu varf si-ndesat la fiecare "alunecare". Asa se face ca transportul lemnelor pe noi ne costa de 3-6 ori mai mult decat pe ceilalti si atunci cand cumparam lemne pe incredere trebuia sa bagam uneori in soba ceva ce semana cu bureti putrezi plini cu apa. Tinand cont de aceasta realitate va spun sincer ca am ras careva secunde in hohote atunci cand cineva a intrebat la "Incalzire centrala ieftina home made" despre soba "racheta" care are nevoie de lemn de calitate si fara cioturi ce i-ar putea deranja coborarea lenta spre focar. Ar mai fi de mentionat si faptul ca probabilele depuneri de gudron datorate "calitatii" lemnului la care aveam eu acces in primii ani, din partea mai rece a sobei, nu ar mai putea fi curatate niciodata fara demolare. Apoi, daca aerul cald rezultat in urma arderii ar trece prin tubulaturile aflate sub un pat pentru a-l incalzi ,ar trebui sa-l demolam si pe acesta la fiecare curatare a tubulaturii de evacuare.Lucrurile nu sant f. diferite nici acum cand folosesc lemn de tei, verde.
Intrebarea in sine era legitima insa realitatile "din teren" faceau ideea ridicola.

Acum mergem si ne cumparam singuri lemnul de la ocolul silvic [ am renuntat la incredere ] , il alegem atunci cand se poate si de curand am cumparat o remorca [ renuntand la unele convingeri] ce ne va ajuta la transport inlocuind "ochii roata" ca si preturile dedicate ale carutasilor si taietorilor cu drujba. [avem drujba electrica]
Lista motivelor pentru care apelarea la localnici pentru diverse servicii e inacceptabila reiese din celelalte postari de pe blog ,asta fiind si motivul pentru care nu le voi relua aici..

Scurta lista cu dotari minime ale proaspatului mutat  la tara [daca-l tin buzunarele]:
-Masina puternica ,avand consum mic si piese ieftine , fiabila , pe care sa o puteti lasa oriunde fara teama ca ar putea tenta, reparabila cu forte proprii !!! De ex: VW Golf  2 / 1,6 Diessel   [500-800 E , cu taxa achitata] .Eu  am un Aro 10 care e posibil ca in viitor sa primeasca un motor diessel de Golf 2.
-Remorca de minim 500 kg. [10-15mil -SH] Utilaj" pe care l-am detestat multa vreme dar care e de preferat  "ingerintei in treburile interne ale curtii" din partea carutasilor. Motoreta tatalui meu a disparut din curte la 1 zi dupa o astfel de vizita nedorita.
-Betoniera. Ideal =135 -165 l. Daca e mai mica nu prea va ajuta ,daca e mai mare costa mult si inchideti bani intr-un utilaj care va petrece cel mai mult timp stand degeaba, fiindca nu construiti tot timpul [4-5 mil SH]
Roaba 85l   [1,2mil noua,zincata ,usoara ,cu roata de cauciuc]
-Motocultor cu accesorii .  Noi avem acum un Quantum 650 cu motor in 4 timpi Briggs&;Stratton de 6cp, ce ar fi eliminat nevoia de tractor atunci cand am plantat in toata curtea lucerna cu rolul de a revigora pamantul. [7-8 mil SH/22mil nou]
-Flex "de mana" 500w/115 diametrul discului [50- 400 ron] si unul de 1500-2000w[100-400 ron],bormasina [60 ron], aparat de sudura [200 ron]
-Rotopercutor 1500w [gauri in beton - pardoseala /prispa] 150ron
-Burghiu manual pentru pamant cu diametrul de 125mm. Cu el se fac gauri pentru stalpi de gard sau pentru plantat copaci.[60 ron]
-Aparat de masura electric , pistol de lipit si fludor , [50 ron]
-Scule de gradina ,scule de lacatuserie si mecanica, zugravit , zidit , vopsit, instalatii sanitare [100-500 ron]
-Un abrict cu circular pe acelas ax e un minim pentru prelucrarea lemnului [eu l-am construit in prima luna de sedere la tara] Eu am platit in 2003- 1,2 mil pe ax si materiale,acum e aprox 5mil.
Facand un calcul sumar rezulta ca e vorba de o suma sub 10 000ron [pretul independentei ! ]
 Multe dintre astea le aveam deja in 2003 dar ar fi fost imposibil sa ma convinga atunci altcineva, decat eu insumi cel de peste timp, sa cumpar remorca ,de ex.
Sigur ca trebuie sa stim sa folosim uneltele, dar astea se invata in timp daca exista interes si motivatie.

Eram sa uit ! F. important si strict necesar Ukulele soprano din lemn [nu placaj] , avand mecanisme cu angrenaj [celelalte scapa] si culoare inchisa. [treaba de gust !]

Urmatoarele 10 sfaturi pe care mi le-asi fi dat mie insumi  au doar  rolul de a-l intari pe primul , dar sant greu  de pus in practica si ma gandesc ca e mai simplu daca le aflu singur in timp. In fond am 10 -11 ani la dispozitie iar esentialul l-am spus deja.prin sfatul 1. Sigur ca mutarea la tara se poate intampla si altfel , dar nu  in cazul meu !

Restul e doar lucru , aer curat, pescuit, cantat la ukulele  si mai multe plimbari pe munte. La tara zilele ploioase lasa urme bune pe camp ,cele insorite lasa urme frumoase in suflet , asa ca oricum ar fi putem numai sa castigam doar ca e nevoie de experienta nemijlocita ca sa acceptam asta.
Rudele si prietenii insa, lasati in valtoarea urbana, in timp, nu ne vor mai intelege limba si e  mai bine poate sa evitam subiectul "viata la tara," chiar daca astfel se pot naste arogante din neintelegeri.
 E mai simplu asa... si mai multa liniste.














vineri, mai 30

Miercuri am deschis radioul

E adevarat, miercuri am deschis radioul !
 Motivul unei astfel de trebi nu tine de cultura sau de dorinta de informare [prefer sa citesc]  ,ci de nevoia pragmatica de a acoperi sonoritatile produse de cainele nostru atunci  cand mananca.
 Fiind ora pranzului ma asteptam sa aud cotele apelor Dunarii sau rezultatele alegerilor recente asa ca imi impusesem deja sa percep doar  inflexiunile glasului celui ce-mi va vorbi din cutia de radio cu ceas si sa ignor total continutul. Cam ca atunci cand ascultAm o melodie intr-o limba straina  atenti numai la forma , la masura poate , dar nelasand cantaretul sa ne induca starea de "suferinta profunda":}} ce probabil ar fi reiesit din text.
Prin neatentia mea impusa razbate numele Florin Iaru , tip care mi-a mai stricat si alta data socotelile in legatura cu antrenamentul de ignorare...
 Intrebarea momentului e destul de banala si are legatura cu frica de moarte ,insa Iaru raspunde in asa fel incat atinge zone de interes chiar si pentru mine [an englishman in New York :]], de fapt ma dau mare,..un galatean mutat la tara. Un inadaptat probabil asa cum spune cu dreptate ,chiar daca-i da zicerii o doza de sarcasm, V. Rosciuc
Iaru zice ca nu e vorba despre frica de moarte propriuzisa ci despre sentimentul de a disparea cu totul din aceasta lume fara a lasa nimic in urma , fara a fi realizat ceva notabil in timpul vietii. Mai spune ca omul atunci cand se naste are toate posibilitatile lumii si ca intr-o viata poate porni razboaie mondiale sau le poate impiedica , ca poate zbura [completez" eu] sau poate alege sa se tarasca  stergandu-si din cand in cand ochii plini de glod pentru a-i mai vedea inca o data pe cei care au avut curajul sa se rupa de huma , de normalitate sau  de acceptarea sociala.
 Ne mai spune poetul ca artistul  , poetul, nu se poate  aseza la masa si sa scrie 8 ore pe zi ca la program si ca pentru a crea peren  trebuie sa se reumple mereu de viata" ..asa cum albina culege nectar pe care-l tranforma  trecand-ul prin propriul suflet"  in miere ,... poeme [ ori altfel ..doar ghiulele de fier].
  Poetul e totusi un om al zilelor sale dar care prin creatie  sfideaza pamantul acaparator in final, lasand carnalul sa mearga la piata in timp ce gandurile ,eu-l, au libertatea  de a aspira [himeric poate] la nemurirea pamanteana.
Spun himeric" fiindca poetul ne marturiseste  ca a ars un volum al sau de versuri inca nepublicat fiindca nu se ridica la nivelul  care i-ar fi pernis sa se constituie intr-un reper care sa-i supravietuiasca.
Mai spune Florin Iaru ca un motiv pentru care oameni ajunsi la varsata senectutii dupa o viata de munca fara sens [sclavie moderna ii spun eu], au teama de trecerea din aceasta lume e pentru ca au existat doar ca rotite ale unui sistem injust si depersonalizant  gen "ultimul stinge lumina "
Bodegile ,crasma ,vodca sant in viziunea poetului necesare pentru reincarcarea bateriilor creatiei cu viata. Aici marturisesc ca mi-e imposibil sa-i inteleg pozitia ca om al satului mutat de la oras in parte si datorita ororii creata de tipul asta de reancarcare urat mirositoare si aducatoare de franturi de versificatii cu iz de calsicism in apartamentul unde mi-am petrecut copilaria.
 Imi vine in minte ca si posibil argument Hemingway si felul sau de a se racorda la emotia vietii si a naturii ,dar apoi imi reamintesc de faptul ca omul nu era strain de tarii si nici sfarsitul sau nu e unul rezonabil , asa ca renunt la a mai cauta exemple. Trebuie sa existe si alte moduri de "reincarcare cu viata" ,.. ori  poate fara delirul provocat de diverse stimulente, noi oamenii santem prea telurici si autolimitativi ca sa atingem nirvana ?
"Acesti frumosi nebuni"
Cu gandul ca Nikita ar fi putut avea, fara votca, o cu totul alt fel de durere decat cea "de un cal maiastru", imi reamintesc mie insumi ca singura certitudine pe care o am pana la aceasta varsta e ca Dumnezeu a sadit in noi , in fiecare ,cate o frantura nepieritoare de universalitate doar ca ne-a cerut sa cautam sa devenim nepieritori in cer ,in suflet ,in bunatate,in iubire  si nu in ochii colegilor de bresla dintr-o lume iluzorie in care nici creionul nu este ceea ce pare a fi.

Intre timp Niki, noul membru al familiei a terminat de mancat si acum vrea afara intrerupandu-mi momentul de reverie aparut  gratie unui om cu un discus plin de spotaneitate si care se constituie intr-un nume [asa cum chiar el spune intr-un anumit context , fara enfaza] intr-o epoca in care cartea tiparita si poezia  nu mai sant la moda.

Miercuri , cineva de departe , un poet , mi-a abatut gandul spre altele decat temperatura optima de inflorire [specifica uneori vietii la tara ], starea gardului de la strada sau ora de masa a teckelului nostru de 7 luni , motiv pentru care-i multumesc ,oarecum steril, pe un blog unde probabil  Florin Iaru nu va avea drum, dar are imagine.





marți, mai 27

La pomul [capsuna,melcul, strutzul, plicul ,...], laudat n-ai ce face cu sacu'

O mica incursiune in metodele moderne ,la moda , de a face bani din credulitatea si sperantele celor care oricum nu sant prea bogati.

Se face ca productia de orice fel nu prea mai e rentabila astazi.
De ex. daca vrei sa deschizi o brutarie la tara ai de-aface cu tot felul functionari si functionarei care citesc din hartii cu antet UE pe care nici nu s-au obosit sa le invete,  dar pe care micul intreprinzator trebuie sa le puna in practica de parca ar detine creionul fermecat din desenele animate cu Lolek si Bolek.
Sigur ca e nevoie de un anumit standard al produselor si de igiena ,dar poate ca ar fi mai uman ca angajatii statului sa ajute la rezolvarea problemelor inainte de inceperea activitatii decat sa amendeze apoi in baza unui plan de amenzi ce trebuie realizat
 Romania e o tara preponderent ortodoxa doar ca la capitolul "directive UE convenabile comenduirii" si aducatoare de taxe si amenzi la buget , santem mai catolici decat papa.
Asa cum spuneam la inceput ,sa produci e greu din cauza directivelor UE ,a birocratiei , a numarului mare de taxe, din cauza legislatiei mereu in schimbare precum si a preturilor materialelor si utilajelor de tot felul . Dar sa dai altora impresia ca o pot face e f. simplu daca nu ai scrupule !
Am sa exemplific.
1-Cresterea melcilor e o treaba care s-a dovedit falimentara pentru multi dintre cei care au investit in asa ceva . Melcii nu cresteau la dimensiunea si calitatea dorita decat cu mult efort si cheltuiala .iar piata de desfacere occidentala ,aflata in mare cautare de asa ceva, era o poveste. Cineva a castigat totusi bani frumosi  cu aceasta ocazie ! Cultivatorii ? Oamenii care au investit si au muncit cu gandul la o viata mai buna ? Nu !
De castigat au castigat cei care vindeau carti si DVD-uri  pe aceasta tema , materiale pentru tarcuri , material buiologic care fara o poveste aducatoare de profit nu s-ar fi vandut , plase de tot felul si frunza verde.
2-Acum niste ani multi romani credeau ca pot face bani din cresterea serpilor pentru venin. Se spunea ca gramul de venin costa f. mult si e nevoie in industria medicala din occident. De fapt bani au obtinut tot cei care vindeau povestea , carti si DVD-uri  ori material genetic . S-a aflat in timp ca serpii nu puteau fi recoltati din natura si nici cumparati de la oricine fara acte de provenienta care sa ateste ca s-au nascut in captivitate iar piata de desfacere era zero pentru veninul obtinut in alte conditii , fara a mai vorbi de conditiile de sanatate a animalelor,a felului in care se face recoltarea ,precum si a modului in care se pastreaza veninul pana la vanzare.. Daca mai punem la socoteala si faptul ca o astfel de treaba nu e voie sa existe intr-o aglomerare urbana si nici la tara in apropierea asezarilor umane ,atunci avem un tablou destul de clar al rentabilitatii afacerii pentru neinitiati.
3-Maculatura pe tema cultivarii ciupercilor cred ca s-a vandut cel mai mult si unele persoane probabil ca au facut ceva bani din asta. Treaba asta pare simpla la prima vedere insa lucrurile nu stau chiar asa ,plus ca produsul e f usor perisabil. S-au vandut si se mai vand insa tot felul de materiale  , miceliu , saci insamantati sau nu , dvd-uri , iluzii ,iar din asta se castiga bani adevarati. Din cresterea ciupercilor e mai greu si trebuie sa fii cu adevarat pasionat ca sa recastigi din mere ce ai dat pe pere.
Eu am un cunoscut care a reusit sa obtina ciuperci de calitate , vandabile ,aspectoase insa nu a putut obtine si rentabilitate fara o intreprindere de acest gen de mari dimensiuni.
4-A existat si povestea cu strutii ! La fel au castigat cei care vindeau povestea ,cartile ,dvd-urile si materialul biologic. Ceilalti s-au ales cu paguba, unde mai pui ca strutii in anumite conditii pot deveni periculosi pentru om.
5 - Chihchila e un animalut simpatic dar care a contribuit fara sa vrea la inca o sharada pe tema imbogatirii peste noapte a credulilor. Pana la urma piata de desfacere occidentala mult laudata de vanzatorii de material genetic si documentatie s-a dovedit a fi imposibil de accesat la nivel de crescator individual cu o productie mica, fiind nevoie de asocieri ,constantza in calitate si productie iar asta implica cheltuieli si riscuri suplimentare. In realitate singura piata de desfacere pentru un crescator individual s-a dovedit a fi aceea in care pacaleau la randul lor si ei pe altii ca afacerea e buna si aduce profituri mari.
Chinchila e de fapt un animalut de companie f. dragalas , care se ataseaza repede de stapan si pe care nu stiu ce fel de suflet trebuie sa ai ca sa-l poti ucide pentru blana.
6 S-au facut bani si din vanzarea margelelor ,sau a hartiei din care urma ca acasa ,in liniste ,naivul, sa faca bijuterii [de care nu are nimeni nevoie], sau plicuri pe care apoi revanzandu-le celui de la care a cumparat materialele sa obtina profit.
A existat profit dar numai pentru cei care vindeau -povestea-documentatia , materialele, etc. Cativa dintre cei care se ocupau cu astfel de smecherii" au fost prinsi , insa paguba celorlalti a ramas !
7-Acum avem Permacultura. Se vorbeste de productii mari cu cheltuieli minime , despre plante care se ajuta reciproc in lupta cu daunatorii ,despre produse naturale, despre soiuri de legume ,plante ornamentale si copaci iarasi la moda ,...dar ca sa putem face toate astea trebuie sa platim  cursuri , material biologic " curat" de la ei probabil, seminarii ,lectii practice , toate la preturi mari !
Documentatia neplatita si deci neaducatoare de profit "initiatilor" e mai greu de gasit  fara costuri. Dar exista si exceptii.
 Pe blog-ul Dulce Casa , Irina vorbeste despre asa ceva[ fara sa perceapa taxe :]  si a postat un link unde gasim in limba romana [gratie traducerii" Tei "] cartea lui Sepp Holzer's "Permacultura" ce cred eu ca merita citita macar pentru a intelege ceva despre compatibilitatea anumitor tipuri de plante ,soluri , ingrasaminte naturale ori moduri de a pastra nutrienii si apa in sol cu preturi minime. Ar mai fi si cartea scrisa de Helga Voit -"Gradina de legume" aparuta la noi in tara, unde se vorbeste despre aceleasi principii chiar daca nu apare nicaieri cuvantul permacultura
Principiile permaculturii sant interesante si aplicabile , mai ales la scara mica , cu costuri ,poate, mici ,insa reinvierea povestii cu profitul nemaipomenit cu minimum de munca mi se pare o gogorita demna de cele povestite la inceputul postarii.
Poate ar fi bine sa-i lasam pe invatatorii de moment, cu sau fara esarfe, sa prospere din alteceva decat vanzarea de informatii cunoscute de zeci de ani in occident , iar noi sa preluam de la adevaratii cunoscatori ,cum e Sepp Holtzer's cunostintele necesare crearii unei gradini mai putin austere decat ne ofera astazi culturile unice pe parcelele dreptunghiulare aliniate ca la parada si tratate regulamentar".
In incheiere am sa spun ca daca vreti sa vedeti si sa gustati legumicultura ca afacere profitabila si ecologica ar fi bine sa luati legatura cu sotii Iordache [Bucuresteni mutati la sat], iar daca nu stiti ca exista o curte perfect naturala acoperita doar  cu iarba si maci puteti sa ne vizitati pe noi , sau priviti fotografia de mai jos. Permacultura e probabil undeva la mijloc si fara a va face mari sperante de rentabilitate ,poate ar fi bine sa cititi ,gratuit cate ceva in acest domeniu daca stati la curte ,..sau la bloc !



miercuri, mai 14

Despre statutul oraseanului mutat la tara.

O problema mai delicata.

De data asta cele ce voi spune se incadreaza la rubrica de minusuri si e bine totusi ca ele exista fiindca altfel nici plusuri nu ar mai exista devenind normalitate/banalitate, asa cum e achizitionarea unei masini pentru germani de ex. in comparatie cu noi romanii pentru care o astfel de cumparatura e o mica sarbatoare in familie indiferent de anul de fabricatie al "bolidului".
Recunosc faptul ca de multe ori m-am trezit explicand la telefon cuiva de aiurea faptul ca adresa mea de livrare [comert online] nu e si locul meu de bastina , ca am cumparat doar o casa acolo si ca m-am mutat de la oras. De ce ? Pai haide-ti sa va fac o lista :

1- Atunci cand cautam sa cumpar actuala masina [Aro 10] am cheltuit o suma destul de importanta pentru bugetul meu mergand prin tara ca sa vad astfel de masini. Multi dintre cei pe care urma sa-i intalnesc spuneau despre masinile lor ca sant "tzipla". Odata ajuns la destinatie constatam ca vehicolul era asa de distrus incat nu mai merita sa fie reparat. Replica unuia dintre ei a fost definitorie pentru atitudinea majoritatii celorlalti :
"-Pai ce stie porcu" pe care-l cari cu masina la tara ca-i tabla ruginita sau  motorul da fum"
Practic datorita faptului ca veneam din mediul rural oamenii astia se asteptau sa nu conteze decat faptul ca masina se deplaseaza pe roti asteptandu-se de la mine la o lipsa totala de pretentii in ceea ce priveste starea tehnica sau aspectul masinii  vazandu-ma astfel nevoit sa le explic fiecaruia in parte ca nu cresc , nu transport , nu ucid si nu mananc animale ! Ca locuiesc la tara, nu sant de la tara , iar masina e pentru plimbare concedii si pescuit .
 Cu toata dorinta mea de pace mi-e imposibil sa port un dialog linistit cu genul asta de individ care nu a auzit de formule de politete si din ai carui pori descisi de pe fata se revarsa parca grasimea care candva a apartinut porcului si care probabil e de f. putin timp mutat la oras.

2-Cand am hotarat sa renunt la internetul mobil in favoarea celui prin cablu furnizat de Rotelecom acestia mi-au cerut sa platec anticipat  1,5 mil  cu titlu de garantie datorita faptului ca in localitatea mea sant f. multi rauplatnici catre aceast companie.
 Practic am fost automat [datorita locatiei], asimilat unui nivel de moralitate foarte scazut pentru ca una e sa nu ai bani si sa nu ceri un serviciu si cu totul alta e sa ceri si sa beneficiezi de acel serviciu si apoi sa nu platesti .
Suma nu era mare dar aparea o problema de principiu  peste care nu voiam deloc sa trec.
Au urmat o serie de discutii in care explicam ca nu am avut niciodata datorii nicaieri , ca in Galati aveam telefonie fixa de la aceiasi companie si ca pot sa vada felul in care m-am comportat ca si client. Ca nu sant un fiu al satului si  nu mostenesc apucaturi de genul "dupa mine potopul" si ca nu concep sa platesc nici un leu pentru moralitatea unor persoane pe care nu le apreciez nici eu . Nu toti satenii sant in situatia asta !
Au urmat o serie de mesaje , de termene hotarate unilateral pana la care trebuia sa achit acea suma inexistenta in formula standard de contract cu aceasta companie si toatul a durat aprox 3 luni.
La un moment dat o minte limpede din companie a cedat insistentelor mele, dar totul a durat mai mult decat obtinerea telefonului, in Galati, pe vremea lui Ceausescu .

3- Atitudinea soferilor de microbuse este diferita pentru cei care urca de la tara  fata de cei care urca dintr-un oras.
4-Cand mergem cu actele in vre-un birou si lucratorul ne vede buletinele [avem mutatie pe locuinta de la tara] ,isi schimba rapid atitudinea devenind dintr-o data f. familiar chiar daca nu ne cunoastem si asta  indiferent de modul nostru de adresare.
5-Controlul de la politia rutiera urmeaza acelas tipar ca si in cazul lucratorului contabil de mai sus.
6- Se intampla uneori ca diverse persoane necunoscute sa ne explice insistent lucruri banale  considerand probabil ca daca locuim la tara santem automat salbatici !
7-Utilitatile [apa /curent] se pot opri oricand ,la orice ora fara o averizare prealabila, ceea ce din pmdv e o lipsa de respect fata de consumatorii care le platesc lor salariile si pe care ei ,lucratorii firmelor ce ofera servicii  ii trateaza ca pe niste vesnici datornici si potentiali hoti de apa sau energie electrica.
8- multi dintre cei care locuiesc la oras simt acut nevoia de a ne oferi sfaturi pentru a iesi din situatia deplorabila dupa parerea lor de a locui la tara , neconcepand nici un moment ca asta poate fi  o alegere voita generatoare de fericire.
9-Curierii nu livreaza in sate ,chiar daca traseul lor trece prin fata portii destinatarului, decat cu un cost suplimentar care se calculeaza in baza distantei pana la un sediu al lor dintr-un oras , isinuand parca faptul ca locuitorul de la tara nu se afla cu adevarat in sistem. [lucru pe care mi-l doresc de fapt - ma refer la distanta fata de un sistem pe care eu il consider opresiv prin numarul taxelor in primul rand]

Spun aceste lucruri din dorinta de a completa imaginea vietiii de la tara chiar si cu acea latura pe care eu incerc sa o ignor si de cele mai multe ori reusesc.
Parafrazand cumva pe Pentrice Mulford  am sa spun ca si daca ar trebui sa suportam de doua ori mai multe neajunsuri decat am enumerat eu aici ,tot ne mai ramane vantul care ne sufla prin par parca luand cu el toate gandurile astea neplacute. Pasarile vor canta la fel de frumos , florile ne vor inmiresma aerul parca si mai mult atunci cand santem suparati ,iar viata la tara e inca simpla si  frumoasa atunci cand gandurile si aspiratiile noastre nu tin cont de tentatiile pe care ni le flutura prin fata sistemul in incercarea de a ne prinde in plasa.
[ reascultati Eagles- "Hotel California" !]



sâmbătă, mai 3

Din nou despre cosit !

De aceasta data am sa prezint cositoarea realizata de mine si care dpmdv e superioara motocositoarelor din comert. Mentionez ca ,asa cum spuneam intr-o postare anterioara, am inceput acum 10 ani sa tund iarba cu o coasa manuala , insa lupta cu cei 2500mp ai curtii facea ca atumci cand terminam de cosit intrega suprafata  in locul de unde incepusem actiunea era iarasi iarba inalta.
Am renuntat la aceasta activitate si am construit o cositoare electrica de putere pe care am folosit-o cativa ani pana am vazut oamenii primariei care tundeau balariile de pe marginea drumului cu motocoase din comert.
 Contrar credintelor mele am cumparat si eu  o astfel de unealta. Rezultatul a fost dezamagitor cu toate ca alesesem un model rusesc cu putere mare [Altai]
 In schimbul banilor dati pe acesta unealta m-am ales cu zgomot , mult zgomot [purtam antifoane] ,fum care-mi irita caile respiratorii , o greutate de tinut in spate" , 20 de ore de rodaj a uneltei fara sa functioneze la turatie ridicata [fara turatie ridicata nu taie iarba] care la mine au durat 6 luni,  sticlute gradate si seringi pentru prepararea amestecului carburant [benzina/ulei] precum si cu nesiguranta daca va porni sau nu specifica motoarelor in 2 timpi. Se supraincalzea  si avea nevoie de pauze de racire plus ca daca atingem din greseala zonele fierbinti ne-am ars !

Sigur ca am renuntat la aceste "beneficii" si am repus in functiune cositoarea electrica realizata de mine.

Beneficii  [ de data asta reale !}:
-Fara zgomot !
-Fara fum.
-Fara greutate tinuta in spate. [are roti]
-Porneste oricand cu o simpla apasare de buton [intrerupator]
-Fara amestec carburant
-Mai ieftina decat motocoasa din comert
-Taie orice fel de balarii oricat de mari.
-Nu se suprancalzeste
-Nu are aparatori de plastic fragile care crapa la orice atingere. Pot impinge in iarba inalta aceasta cositoare home made pan nu se mai vede decat manerul din care o manevrez fara frica de un posibil defect.
-Pot tunde iarba din toata curtea in 2 zile daca e nevoie.

In desen se vede modul de prindere al panzei care initial a fost realizata din tabla de 2mm iar acum folosesc o panza de circular veche careia i-am sudat 4 prelungiri [pale] pentru a ajunge la diametrul pe care stiu ca-l poate roti motorul meu atunci cand tunde iarba inalta si deasa.

Costructia de mai sus se deplaseaza pe roti iar distanta dintre cutit si sol este de 5-7 cm.
Rotile e bine sa fie cat mai mari pentru a usura deplasarea aparatului .
Paharul din jurul axului motorului e necesar fiindca altfel acolo se ruleaza iarba lunga ce opreste motorul.






duminică, aprilie 20

Hristos a inviat !

Hristos a inviat ! Paste fericit tuturor !

Am totusi de facut o remarca legata de acesta datina.
Hristos este Dumnezeu , sau ,ma rog,..fiul lui Dumnezeu. Este nepieritor !
Miracolul continuarii vietii dupa moartea fizica a fost revelat apostolilor acum mai bine de 2000 ani.
 El nu invie astazi si nu a inviat nici acum 2000 de ani fiindca nu a murit nici o clipa ,iar trupul sau material este ceva ce sta intrutotul in puterea sa asa cum ne-a aratat in nenumaratele miracole infaptuite. E de ajuns sa ne amintim de Lazar.
 Corect dpmdvd ar fi sa spunem -Hristos s-antrupat  ! ori mai bine - Hristos s-a reintrupat !

..oricum ati spune si ati crede eu  va transmit toate urarile de bine  si sa fiti fericiti !

joi, aprilie 10

Cateva cuvinte despre boltari

Boltarii reprezinta cel mai ieftin material de constructie pentru anexe ,in afara de chirpici si sant detul de simplu de obtinut in regie proprie.Sigur,.. funtatia unui zid de boltari trebuie sa fie mult mai solida decat pentru panouri prefabricate de tip sandwich ,de ex., insa daca punem la socoteala plata transportului panourilor,diferenta de cost pe mp intre cele doua materiale si necesitatea unei structuri de rezistenta metalice in cazul panourilor, vom vedea ca boltarul e mai ieftin plus ca nu poate fi decupat cu un simplu fierastrau de catre rauvoitori.

Cea mai simpla reteta pentru boltari este compusa din nisip ,margaritar [pietris 3-7 mm],ciment si apa.
-1 galeata si 2/3 - ciment [5 parti]
-2 galeti si 1/3 - nisip [7 parti]
- 5 galeti si 2/3 -margaritar 3-7mm [17 parti]
-apa pana cand strangand in mana mortarul isi tine forma ,nu se scurge.

1 parte = 1 lopata
1 galeata = 3 lopeti
1galeata de 10 l pate contine : 12,8 kg ciment , 17 kg nisip , 16 kg margaritar
Intr-o betoniera de 130l incap  max 9 galeti [inclusiv galeata cu apa]
[cantitatile se pot modifica usor daca e necesar pentru a obtine un mortar care sa-si pastreze forma dupa decofrare]

Matritele se pot cumpara sau se pot realiza in regie proprie din tabla de 2mm. Dimensiunile medii sant 35-40cm / 25cm /18-20 cm si  se pot realiza "dintr-o bucata" sau din doua [ca in foto] pentru o decofrare mai usoara.


Matritele pentru boltari trebuie sa aiba o conicitate de 3-5mm  la toate fetele astfel incat sa putem decofra.
Nu trebuie sa avem nicaieri o grosime a peretelui boltarului mai mica de 2,5cm.  In rest ,se pot realiza in regie proprie matrite de boltari de orice marime insa e bine sa tinem cont de faptul ca noi va trebui sa le ridicam pline cu beton ud si apoi tot noi ,cand vom zidi, va trebui sa-i ridicam [boltarii] pana la inaltimea zidului.

Pentru  o compactare mai buna a betonului in matrita se poate folosi o masa vibranta care se poate realiza ca in desenele urmatoare

Am sa mai spun doar ca peretii din boltari se pot arma ,acolo unde e cazul ,cu OB striat care trece prin boltarii ce apoi se umplu cu beton. E vorba in primul rand de colturile constructiei.

Spor la treaba .


luni, aprilie 7

A construi [la tara]

Verbul din titlu numeste o actiune destul de simpla la prima vedere, dar care implica o multime de amanunte cum ar fi existenta cunostintelor si deprinderilor specifice , detinerea unui proiect , a terenului precum si a banilor de materiale. Fiindca m-am confruntat cu o astfel de situatie m-am hotarat sa explic aici procedura obtinerii avizului :

-Dupa ce trecem prin faza schitelor facute acasa si hotaram pozitia noii constructii trebuie sa luam legatura cu un arhitect. Aici exista insa unele exceptii care se refera la constructiile usoare, fara fundatie , precum si cele realizate fara aprobari si care apoi sant trecute in cadastru pe baza de "bunavointa "alesilor [vorbim doar de  mediul rural ! ] Altfel ,legal , vom obtine un proiect care poate costa de la 2-3 mil in cazuri simple pana la 15-20 mil pentru o casa. Arhitecti se gasesc pe 'net iar daca e cineva care nu se descurca si i-mi cere asta voi posta numarul de telefon al tanarului arhitect la care am apelat eu.
Urmatorul pas este obtinerea avizului de mediu de la institutia abilitata pentru asta in orasul resedinta de judet. In cazul meu Tulcea.  Pe mine m-a costat 100ron si a durat 10 zile pana am fost instiintat  prin telefon ca pot merge la ei sa ridic hartia..
Urmatorul pas este la primaria localitatii in care stati unde se va plati o taxa ce reprezinta procent din calculul estimativ al valorii devizului de materiale . Devizul de materiale e o lista cu cele necesare constructiei ,cu costuri ale fiecarui material separat in functie de pret unitar si cantitate  impreuna cu suma totala a cheltuielilor si e parte din proiect. Il face arhitectul . Eu am platit la primarie 50 ron.
Avizul pe care-l primiti de la primarie are valabilitate limitata in timp in functie de durata pe care o declarati dv. ca fiind necesara pentru finalizarea lucrarii . De regula 1-2 ani.
Eu am platit pe proiect si taxe impreuna cu drumurile la Tulcea aprox 5 mil.

Dupa cum vedeti nu e o treba complicata si va scuteste de mers pe la decidentii locali  cu plocoane care e posibil sa va ajunga mai scump , plus ca mai exista si o latura morala , civica ,pentru aceea dintre noi pentru care conteaza asa ceva.

duminică, aprilie 6

Dreptul la imperfectiune.

Dintr-un sat dobrogean ,izolat voit de tentaculele  manipulatoare ale unui sistem ce viseaza la perfectiunea functionala, astern astazi, aici, cateva ganduri indreptate  impotriva eliminarii din viata de zi cu zi a dreptului de a refuza perfectiunea..
 E vorba de felul tot mai acerb al sistemului de a cauta rentabilitatea ,solutia optima , calculul perfect ,angajatul perfect , tehnologia perfecta ," leguma" perfecta , sotul [sotia] perfect ,job-ul perfect , politicianul "perfect" , perfectiunea fizica [vezi silicoane  , steroizi ,  botox ,exercitii pentru fesieri , diete] , elevul perfect [vezi The Wall ], vaccinul perfect !
Revolta mea e de fapt impotriva diminuarii treptate si sitematice a dreptului de a fi om.
Exista in noi o componenta neproductiva pentru diriguitorii lumii , dar pe care Dumnezeu a tinut s-o avem atunci cand ne-a conceput "dupa chipul si asemanarea Sa" E vorba de suflet ,de sentimente , de compasiune , de bunatate, transpuse in ganduri sau  actiuni care nu tin cont de adunari si inmultiri contabile.
 Inclinarea balantei spre una dintre laturile noastre antagonice , sentimente-ratiune, ne face sa devenim mai putin oameni.
 Robotizarea ori tranzitia spre lucratorul perfect [omul nou"] ne apropie de artificial tot asa cum -"lipsa ratiunii naste monstri" atunci cand visele sau sentimentele domina absolut.
Am sa va spun o povestioara.

Trei prieteni din copilarie se reintalnesc dupa ceva ani. Dupa inevitabilele strangeri de mana si imbratisari urmeaza faza depanarii amintirilor din copilarie. Se rade mult , apar lacrimi in ochi la un moment dat. Nu exista intaietati ci doar prietenie si un sentiment demult uitat de apartenenta.
La un moment dat apare o pauza scurta dar apasatoare in conversatia alminteri animata a celor trei.
 Unul dintre ei trece peste aceste secunde sorbind ultima inghititura de bere prinzand  cu fermitate halba pe care pana atunci abia daca o zarise pe masa.
Al doi-lea isi trece reflex mana prin parul de odinioara, dar care astazi nu depaseste cativa mm, pentru a simula ca tacerea sa de moment nu se datoreaza faptului ca "the trill is goone".
Ultimul se uita stupefiat la ceilalti doi ,cu gura intredeschisa si pastarnd ultimul zambet pe fata, stupefiet ca ei ,"gasca de la bloc" au epuizat in asa de putin timp subiectul anilor de copilarie petrecuti impreuna, incercand steril sa reinvie discutia.
Dar e deja prea tarziu .

Pauza de cateva clipe din discutia lor a lasat loc in memoria RAM pentru a se incarca varianta actualizata a personalitatilor celor trei. E vorba despre ceea ce a devenit fiecare dintre ei intre timp si de cat de aproape de perfectiunea " sistemului s-a ajuns.
 Armurile au fost actionate .
Zgomotul metalic al blindajului in formare prelungeste pauza discutiei facand inutila orice tentativa de vociferare

Din acest punct , restul povestirii il puteti afla, in mod simbolic,urmarind oricare dintre episoadele filmului "Transformers"

Apoi ,dupa film ,  e posibil sa avem o tresarire ,.. "nu stiu altii cum sant , dar eu cand ma gandesc la ,...." si nu e vorba  de copilarie ci mai mult de felul in care am fost plamaditi si de felul in care am fi putut fi daca societatea umana ar fi avut alti zei" de cat  cei care steril si ateu ne guverneaza astazi.

Din Dobrogea va saluta un om ale carui platose au cazut partial in drumul tranzitiei de la oras la tara si asta nu pentru ca satenii ar fi painea lui Dumnazeu ci fiindca visez la asta fara a uita insa ca mai am inca suruburi de desfacut ,ca operatia asta doare , ma lasa descoperit si ca am nevoie de hotarare si timp pentru a putea simti deplin caldura solara


.

vineri, martie 21

Despre crize.

Vineri dimineata tot omul de la oras se gandeste la ce va face in weekend. Asta e momentul cel mai fericit din saptamana.  Sigur ,..mai sant cateva ore de program in acea zi dar ele trec mai usor si mai repede fiindca in suflet exista bucuria generata de apropierea vacantei .
Haideti sa luam alte 4 ore de program, de miercuri de ex. si sa vedem cat de lungi ne par !
 Diferentele in realitate nu exista decat in mintea noastra.
-Ce are vineri fata de miercuri ? - Are speranta si nerabdarea generate de weekend-ul inca neinceput.

Sambata dimineata insa se produce declick-ul  !
Santem in vacanta deja si trebuie sa confirmam orizontul de sperante ce ne face sa acceptam corvoada restului saptamanii.

Ei bine de aici incepe criza !
Numaratoarea inversa a inceput !

De la capatul de luni dimineata al tunelului ne pandeste albul artificial al neoanelor ce ne lumineaza economic locul de munca.
Nici un moment nu trebuie irosit , trebuie sa ne distram ,sa fim fericiti uneori aproape cu de-a sila, altfel bateriile nu vor putea fi incarcate si la lucru va trebui sa trecem pe pilot automat lipsiti de energie tot asa cum intra in hibernare ursul care nu a reusit sa adune in vara suficient strat adipos .Daca nu reusim in acest demers bucuria asteptarii sfarsiturilor viitoare de saptamana scade ,iar in timp putem ajunge la depresii cauzate de monotonie si insatisfactie.
Miza este mare iar asta poate duce la excese !

Cum ar fi insa daca nu am fi inchisi intr-un birou sau o hala de productie si obligati sa muncim ?
Cum ar fi daca soarele ar fi prietenul nostru si partenerul nostru de  afaceri !
Cum ar fi daca orele de trezire nu ar depinde de ceasul desteptator ori de figura imbufnata a sefului care ne asteapta la lucru ?
In ce fel am privi sfarsitul de saptamana daca fiecare zi ar depinde doar de vointa noastra ?
Eu am observat in timp ca nu volumul de munca este cel care ne indispune ci impunerea. Putem de ex sa sapam o gradina de 400mp si la sfarsitul zilei sa fim obositi dar fericiti si mandri ca am realizat ceea ce singuri ne-am propus ,sau putem fi imbufnati si indispusi toata ziua  fiindca a trebuit sa facem ceva ,oricat de usor, doar fiindca asa a vrut seful iar acel lucru nu intra in atributiunile noastre de serviciu.


In weekend la Mare e urgie. Valuri de turisti  umplu statiunile. Nici un pret nu e prea mare pentru ei , nici un lucru nu le e interzis, nici  un panou nu-i poate opri sa-si parcheze masinile obosite de viteza excesiva  cu care au parcurs drumul pana acolo.
La geamul cate unui automobil vezi atarnand costumul cu cravata pentru serviciu ,semn ca trecerea pe acasa inainte de lucru e optionala.

Luni insa totul se linisteste .
 Au plecat!
Valurile marii incep sa se auda din nou. Pescarusii iau seara iarasi in primire plajele. Soarele parca e mai putin dogoritor la amiaza.
A disparut tensiunea

Distractia in regim de criza e ceea ce impune "celulelor" sale un  sistem bazat pe dictonul"timpul costa bani". De fapt totul se desfasoara in regim de criza daca acceptam "normalitatea sistemului"! De la alegerea partenerului[partenerei] de viata ,pana la diagonala monitorului pentru calculator ,  sau culoarea parului , totul  poarta antetul crizei generata de fuga dupa "originalitatea" acceptata de sistem [bine zicea Tutea despre asta] , plus valoare , aparente , apartenente , intaietati , moda.

Ma opresc acum, dar inca nu-mi pot scoate definiv din minte aceste ganduri..
 Am sa inchid calculatorul fiindca sotia mea ma cheama afara unde cainele nostru Nero si-a regasit mingea rosie ingropata asta toamna si s-a transformat din nou in "sageata capitanului Ion" facandu-ne pe noi sa radem de felul in care isi manifesta bucuria.
Atunci cand rasetele se vor opri , ma voi intreba poate ce faceam eu in Galati la ora asta la serviciu . De fapt nu ! Nu cred ca intrebarea isi mai are rostul. Am iesit de mult din starea de criza ,sper.

marți, februarie 11

Se schimba anotimpul,..in gand.

Nu pot sa redau frumusetea timpului pe care il traim prin imagini sau prin semnele naturii prevestitoare de primavara fiindca asta ar insemna sa recurg la fotografie si prefer sa vad natuara pe viu si nu intr-o copie ,insa pot descrie starile pe care le creeaza aceste timpuri.
Pot evoca lumina stralucitoare a primaverii  ca unda purtatoare de speranta  , sau ca o reflectare a artelor renasterii menite sa inoveze frumosul  intr-un perpetuu carusel al trairilor ce nu ne lasa sufletul sa doarma ci-l trezesc cu promisiunea unor noi si tot mai frumoase senzatii.
Cum putem intelege frumosul in fata unui tablou al lui Luchian,prin ochii uluiti ai unui contemporan cu el ,decat ca pe o sursa de lumina spirituala ce se adauga la cele stiute pana atunci, fara insa a copia ,fara a repeta sau egala ci reusind sa descrie prin trasaturi de penel nasterea unui nou univers de trairi in care rosul nu inseamna neaparat patima ,iar verdele nu tine doar de vegetal . Tot asa primavara ni se arata tot mai frumasa ,mai proaspata si mai vie pe masura ce noi oamenii recunoastem tot mai putin din cele trecute in contemporan.
Discrepanta dintre devenirile oamenilor in contrast cu ale naturii  face tot mai acute accentele de speranta presarate de Martie peste ghirlandele de facturi ,retete si chitante ,monoton si ostil  imprimate, ce stau marturie a tributului platit emanciparii.
John Lenon spunea ca el nu crede decat in el ! Oare cat de lipsit de primavara trebuie sa ajunga un suflet pentru a respinge Evidenta la care chiar si el se intoarce de cate ori sta la taifas cu tristetea ,uitant ca sant arbori ce-l astepta sa-i vada,uitand ca si luna e aici pentru el, ca oamenii insasi nu au doar rolul de martori ai angoaselor  sale  izvorate din "eu.

Peste  aceste reziduri sufletesti ale insingurarii ,.primavara asterne un covor de speranta uitare si cer luminos tot asa cum zapata poate sa-scunda in alburi de gheata orice urma de sters ,de trecut ,de regret, de rapus..
Nimic practic, nimic imperfect sau voit. Legea fiintei nu cunoaste atomul . Nimic nu e searbat nimic nu e strict. Numai omul le-mparte pe toate-n scantei si cenusi, tot asa cum in clipe de tihna din carpe si ate construieste imitand viata ,..papusi !
Rasar ghioceii si nu mai e mult pana ce cristianice ramuri de salcii ne vom pune la usi.

miercuri, ianuarie 29

Iarna pe casa !

In ultima vreme cutremurele din Vrancea ne ofera zilnic placerea leganatului. Cel mai mare din ultima vreme a avut 4,8 grade si a fost destul de puternic ca sa-mi crape tencuiala de pe hornul casei. Din strada se vedea cerul prin crapatura hornului ce statea gata gata sa cada lucru ce ar fi dus cu siguranta la distrugerea acoperisului in acea zona. In acelas timp soba a inceput sa scape uneori ceva fum pe usita de umplere cu lemne.
In ciuda zapezii si a frigului ,sau a mea ,..m-am vazut nevoit sa iau unele masuri :
1-am facut o scarita din sipca 5x2cm pe care am asezat-o peste acoperis ,sprijinita de sipca de la streasina si care are dublu rol. Intai a contat faptul ca pe casa e alunecos [gheata+zapada]  si apoi e important sa nu stric olana , sipcile longitudinale ale scarii calcand pe intervalele dintre sirurile de olana
2-am facut un plan de urgenta care consta in coborarea bucatilor de horn dizlocate , retezarea lui la drept cu flex-ul si prelungirea cu un tub de tabla zincata ca in desen

Zis si facut . Am procurat cele necesare de la depozitul de peste drum ,am facut scarita , am urcat pe casa cu flex-ul ciocanul mistria si mortarul [cu aditiv antiinghet inclus]....... , insa odata ajuns la inaltime am avut ocazia sa constat ca de acolo se vad cu totul altfel lucrurile, fie ele tehnice sau de orice alta natura.
Scarita pentru pasit pe olana





Hornul era f. solid  cu exceptia coltului care cazuse si care de jos parea ca-l desparte pe acesta  in doua . 
Nici vorba de pericol pentru acoperis iar zona prin care credeam eu si cu sotia mea ca se vede cerul era doar o sclipire probabil. In schimb am aflat astfel ca fumul nu prea mai avea pe unde sa iasa fiindca depunerile ingustasera interiorul hornului pana la o gaura de 5-6cm. De aici si scaparile de fum din casa ,ce pana acum nu au aparut.

Cineva a vrut sa stim ca e posibil ca hornul sa se infunde si sa ia foc ,asa ca m-a urcat pe casa [intr-un moment cand nici prin cap nu-mi trecea sa ma dezlipesc" de soba], pentru un motiv fals bazat pe o iluzie optica ! Eu sant convins de asta asa ca nu incercati sa ma contraziceti fiindca va pierdeti timpul !!

Schimbare de plan ,de macaz" si de ustensile !!

Curatarea hornului.

Ca prima inspiratie cred ca merita mentionat Colea Rautu si al sau nemuritor "Cosar". E imposibil ca vreunul dintre noi sa nu fi fredonat la un moment dat aceasta melodie ,asa ca postura nu are cum sa ne fie complet straina.
La modul practic insa, treaba asta se poate face in doua feluri : 
-cu o perie circulara ,speciala, de care este atasata o greutate ,totul atarnand de o sarma Se introduce pe la partea superioara a hornului 
-perie circulara prinsa de o sarma otelita impletita [gen sarpe de desfundat tevi] si care se introduce pe la partea inferioara a hornului.
Peria poate fi de doua feluri. Cu perii moi [oricum din sarma de otel !], care trece usor de zonele ingustate ale hornului , sau cu perii tari ,care curata mult mai bine depunerile dar nu poate trece de zonele ingustate decat dupa ceva efort.
Diametrul periei trebuie sa fie in acord cu cel al hornului. 
Eu am curatat  f. putin cu unelte improvizate ,iar acum astept sa-mi soseasca prin posta peria comandata in jud Hunedoara si cu care sper sa-i redau sobei respiratia de alta data.


In cazul meu vorba "unde dai si unde crapa "se pare ca e inversata ,..adica "unde crezi ca a crapat si peste ce dai de fapt !"




miercuri, ianuarie 1

Constructia unui circular


La  inceput de an nou,..o unealta noua !

Multe dintre lucrurile pe care le are de facut cineva la tara  sant legate de prelucrarea lemnului. De la streasina caselor traditionale pana la constructia unui gard, a unei magazii sau poate a cutiilor pentru stupi , pentru toate e nevoie de un fierastrau circular.
 -Pentru cazul in care e nevoie de imbinare in faltz sau diverse degajari pe lungime ,circularul trebuie sa aiba inaltimea de taiere reglabila [pentru mine acest lucru e esential]

-Ca sa putem face taieri la 90o va trebui sa dotam circularul cu un "carucior"
-Rigla mobila pentru limitarea latimii de taiere devine necesara atunci cand e vorba de precizie si constanta

-Schimbarea panzei".  Datorita lungimii axului [pe care trebuie sa incapa si piuluta de strangere impreuna cu o  saiba ] ,panza nu poate fi schimbata decat adoptand una dintre urmatoarele solutii :

                                   -Scoatem blatul circularului

                                  - Facem o degajare in blat unde vom monta o noua piesa prin care va iesi panza
sau



                                   -Blat cu balamale

                                   - Sistem de coborare a panzei ,despre care spuneam ca e necesar si pentru faltz

                                            [ schema de constructie  -vedere laterala]    

             
Turatia panzei de circular trebuie sa fie undeva intre 3000 si 3500 rot/min. 
Raportul perimetrelor intre fuliile de la motor si ax trebuie  calculat incat sa rezulte o astfel de turatie. 
-Ex: daca avem un motor pe care e inscrisa turatia de 2450rot/min va trebui ca fulia   sa sa fie mai mare decat cea de pe ax .
      Masuram perimetrul [lungimea cercului] la baza santului pentru curea de transmisie si apoi folosind  regula de 3 simpla si formula pentru determinarea lungimii cercului  vom sti cum trebuie sa fie fulia de pe ax.[lungimea cercului = 2 x 3,14 x raza]
Aceste calcule sant necesare fiindca din practica a rezultat faptul ca o turatie prea mare duce la "arderea" lemnului ,atunci cand este in contact cu panza , iar o turatie prea mica duce la o taiere rugoasa ,inestetica si care trebuie apoi slefuita .
In cazul turatiei prea mari putem lua in considerare si o risipa de putere fiindca ar fi necesar un motor mai puternic de cat normal. Diametrul prea mare al panzei de circular duce la necesitatea cresterii puterii inutil. Ne vom gandi inainte sa achizitionam motorul care va fi grosimea maxima pe care o vom taia .[in cazul meu -5cm/diametru panza 220mm] 
Nu exista un calcul simplu care sa tina cont de diamertul panzei ,de marimea dintilor ei, de latimea taieturii[ceapraz] si de tipul de material de prelucrat in raport cu puterea motorului ,dar putem aproxima avand ca reper cateva exemple :
De ex. pentru o panza de 350mm exista circulare profesionale care au motor de 3kw  . Vorbim insa de 3kw reali ,motor proectat pentru tensiunea la care va functiona si nu adaptat de la 380v la 220v ,fiindca in acest caz va exista o pierdere insemnata de putere pe care trebuie sa o luam in calcul [ 40% ]  Un circular cu masa din comert [hobby],avand o panza de diamertul aprox 220mm are putere 1200-1800w .