Translate

luni, iulie 29

Despre hrana ecologica. Un alt unghi de vedere.

Stim acum cu totii ca alimentele pe care le consumam pot contine substante otravitoare. Stim ca si apa , in anumite conditii, ne poate face rau. Dar in baza unor obiceiuri mostenite sau dobandite avem tendinta sa tratam aceste lucruri cu o dubla masura ca un tribut adus modernitatii.
Chletuielile curente ale unei familii sant in mare parte socotite pe toate partile insa atunci cand vine vorba de masina ,de ex, rar ne facem griji in privinta costurilor , fiindca plimbatul cu ea ne face placere.
De aceiasi dubla masura e vorba si atunci cand ne gandim la alimente.
Unele plac foarte tare , sant traditionale si atunci avem tendinta sa nu le trecem prin aceleasi filtre de sanatate ca pe fructe ori legume. Asa se face ca putem observa in piete persoane care cer date producatorilor despre felul in care au fost cultivate legumele dar nu intreba macelarul daca porcul din care tocmai a cumparat vrabioara" a fost vaccinat cu Ivomec" sau alte medicamente dovedite nocive pentru om sau daca in cazul gainilor s-au folosit hormoni de crestere , medicamente [imposibil de eliminat din procesul de crestere intensiva], ori concentrate proteice.
In baza aceleiasi duble masuri nu se interesam nici despre felul in care a fost transportata apa imbuteliata ori daca painea a fost ferita de rozatoare din faza de grau in hambar pana dupa coacere in cuptor.
Mai mult decat atat,..e acum dovedit faptul ca alimentele precum carnea ,de toate felurile, ouale sau lactatele au chiar si in conditii perfecte" de obtinere un efect negativ asupra sanatatii umane. Urmariti gratuit pe "net filmul documentar "Forks over Knives" ce cuprinde cele mai ample studii facute in lume avand ca subiect efectul alimentatiei asupra sanatatii umane.
Apoi, sant astazi multi nutritionisti care recomanda consumul de fructe si/sau legume dupa ce am gresit" consumand carne stiut fiind faptul ca astfel introducem in organism factori naturali de combatere a efectelor nedorite cauzate de alimentele de origine animala [plante = antioxidanti de ex.]

Dorinta de a ne hrani cu fructe si legume obtinute ecologic este pe deplin justificata ,insa acestea chiar si in conditii de crestere mai putin fericite pastreaza totusi si unele caracteristici benefice. Nu aceleasi lucru se poate spune despre lapte carne sau oua consumate de multe ori in baza ideii preconcepute ca ne trebuie cat mai multe proteine fara a se sti ca de fapt ele sand caramizile dezvoltarii celulelor canceroase

Asa se face ca astazi avem nenumarate publicatii ori emisiuni televizate despre cresterea legumelor in mod ecologic dar lasam cresterea animalelor in baza afaceristilor care sant interesati de profit in primul rand si mai putin de sanatatea consumatorului.


Sa zicem totusi ca traditia si gustul au invins si consumam carne.
Oare nu ar trebui sa fim mult mai ingrijorati de conditiile eco" de obtinere ale acestor tipuri de produse care oricum sant un factor de risc pentru sanatate ? Nu e absurd sa ne cultivam propriile rosii ecologice si sa continuam sa cumparam mezeluri ,apa imbuteliata sau paine cu afanatori si conservanti ?





Saptamana care abia incepe eu o voi petrece impreuna cu sotia la mare.
Vom sta la cort [bineinteles], in camping Cosmos din Eforie Sud.
Nu am laptop, asa ca-i rog pe cei care vor dori sa scrie replici la cele de mai sus, sa ma scuze pentru intarziere.

sâmbătă, iulie 27

Ramasesem dator cu povestea dupaamiezei zilei la tara despre care incepusem sa vorbesc. Felul in care ne petrecem noi sfarsiturile de zi este guvernat de faptul ca nu ne este nimic impus. In unele zile prefer sa lucrez pana apune soarele ,in altele vreau sa stau alturi de sotia mea pe banca din curte citind sau vorbind pur si simplu despre vrute si nevrute. in altele cantam.
Am renuntat de cativa ani la chitara fiindca e un instrument prea titrat" si pretios ca sonoritate trecand cu arme si bagaje in tabara cantaretilor la ukulele.
Dincolo de gardul nostru e o cladire mare care candva a fost cea mai buna moara din zona. Acum este casa unei famili de huhurezi pe care avem obiceiul sa-i urmarim seara cu binoclul .
In acelas fel spionam fara jena si luna. Insa cu tristete trebuie sa va anunt ca in ciuda eforturilor noastre si cu toate ca orbita sa e specifica unui corp ceresc mult mai mic si deci mai usor,..nu am reusit inca sa observam miscare pe acolo.
Apoi imaginati-va ce ati face fiecare dintre voi seara , dupamiaza ,liberi ,la tara ,fara animale de hranit si curatat ,intr-o zona inconjurata de munti si plina de viata salbatica. Orice va trece prin minte ar putea deveni realitate, de la invierea unor vechi hobby-uri pana la a scrie versuri sau a picta, avand ca limita doar propria imaginatie.
Scara noastra de valori nu este dominata de realizari" ci de trairi si sentimente.
Starea creata de o astfel de dupamiaza la tara e ilustrata perfect uneori de Sfinx cu al lor"Intr-un cer violet", alteori de Johny Raducanu in "Octombrie Song" ,ori de Celelalte Cuvite cu " Nu-mi da tot intr-o zi". Dar cel mai des,..cel mai des e vorba de ' Prea departe , prea aproape" al trupei FFN. Il gasiti usor pe net Va rog sa-l ascultati si atunci veti sti ca orice greutati sau sacrificii sant doar ca puful piersicii care trebuie inlaturat pentru a savura fructul.
Va doresc pofta buna !
Alice , in tara "minunilor".
Astazi , am sa va spun o poveste trista cu animale, ce s-a intampat la tara si ale carei ecouri ne urmaresc inca dupa ceva ani.

Cum am cunoscut-o pe Alice :

Un anunt la ziar,. un banal anunt la ziar a fost mijlocul prin care am ajuns sa ne imprietenim. Din receptorul telefonului am auzit o adresa unde trebuia sa merg ca sa o vad. Mereu mi-au placut cainii si cred ca multi dintre ei simt asta si nu ma latra si nici nu fug.
Alice a fost in schimb rezervata. M-a lasat sa o mangai ,dar intr-un fel care imi spunea ca asta e un privilegiu pentru mine. Era,.in ciuda musculaturii, destul de delicata pentru un bull-terrier si reusea sa capteze mereu atentia, lucru de care se vedea ca era mandra.
Dupa cateva cuvinte schimbate cu proprietarul si plata,reuseam in sfarsit eu si sotia mea sa avem un bull-terrier pe care ni-l doream de ceva timp. Nu era un catel pentru monta sau pui ci pentru noi ,pentru companie si care in ciuda lipsei auzului s-a dovedit in timp foarte ascultatoare si atasata. Am colindat impreuna muntii dobrogei , am fost la mare si am facut zeci de fotografii din care se vedea foarte clar ca intre sotia mea si ea se legase o prietenie reala. Nu era pretentioasa , singurul lucru mai deosebit a fost faptul ca dormea cu adevarat bine si fara griji doar atunci cand era lipita" de sotia mea , si asta atunci cand nu incerca sa-i doarma pe cap. [la propriu]

Cainele este singurul animal care ne iarta pentru o nedreptate pe i-am facut-o cu voie sau fara ,inca inainte de a o face. Pe asta ma bazez si eu, acum ,la 7 ani de la intamplarile pe care urmeaza sa vi le povestesc.
Mereu am avut mare grija de cainii nostri. Vaccinuri la zi tratamente ,deparazitari,hrana adecvata, socializare,companie,completarea continua a cunostintelor noastre despre acea rasa.Insa apropierea de padure si ruralul, aveau sa ne puna in fata unei situatii pentru care nu ne-a pregatit nimeni iar prin aceasta poveste [deloc usor de asternut pe monitor], incerc sa va feresc pe voi de intamplari asemanatoare.
Totul a inceput de la un vaccin. De fapt de la o vulpe turbata care a strabatut intr-o noapte satul. Alertat ,primarul a dispus ca toti cainii din sat sa fie vaccinati obligatoriu si gratuit, antirabic.
Asa se face ca m-am trezit cu doi uriasi la poarta care ne-au spus ca trebuie sa ne vaccineze cainele obligatoriu. A urmat un schimb de replici in care le-am explicat ca in ciuda credintei lor despre animalele de casa ,cainele meu are vaccinarile la zi si ca vaccinul se pastreaza la rece nu in geanta pe caldura asa cum vad la ei.
Aproape reusisem sa-i fac sa plece cand au apelat la argumentul forte , cum ca vor avea mari probleme la serviciu daca se afla ca nu au vaccinat toti cainii si apare un focar de turbare in sat.
Am chemat-o pe Alice si i-am ajutat sa o vaccineze gandindu-ma ca are deja anticorpi pentru asta si nici nu va simti vreun efect.
Ma inselam !
La doua zile dupa asta Alice avea spume la gura si roiau mustele in jurul ei. Am chemat specialistii zonei care i-au mai facut injectii "de inatarire " spuneau ei.
Toate incercarile care au urmat, de indreptare a situatiei s-au soldat cu esec si asa se face ca la un moment dat ,ne regaseam eu si Alice , la umbra agudului din curte. Eu mangaind-o si ea traindu-si ultimile clipe ca personaj principal al unui tablou de nedescris, aprope inconstienta.
La un moment dat cu ultimile puteri s-a ridicat si a incercat sa se apropie de mine ,iar eu uluit de situatie m-am retras stupefiat si speriat totodata ca aratarea in care se transformase Alice stia ca eu sant acolo.
Ei bine,..acest pas inapoi este lucrul pe care il regret cel mai mult.



Motocoasele.

Inainte sa apelez la tehnologie ,cand credeam ca tot ce fac oamenii de la tara e simplu si facil am cumparat o coasa clasica. Dupa primele incercari ale noii unelte s-au desprins unele concluzii cum ar fi :
-cand vedem un taran ca trece mandru nevoie mare spre camp cu coasa in spinare sa stiti ca aceasta atitudine nu e gratuita. Cositul ,pentru agricultor , e ca cireasa de pe tort pentru cofetar ,sau croiala sacoului pentru croitor.
E nevoie de forta,pricepere si delicatete de-opotriva. Astfel :
-unghiul pe care il face coasa fata de directia de miscare daca e prea deschis nu va taia iarba ci o va culca. --Daca e prea inchis nu va face nici macar atat.
-Traiectoria coasei trebuie sa se afle intr-un plan paralel cu pamantul, nu mai ridicat la capete si mai coborat la mijloc.
-adancimea de taiere a fiecarei maini e legata de marimea coasei , forta si gradul de oboseala a cosasului, ascutirea uneltei si ultimile se modifica pe parcursul unei zile.
-treaba asta este foarte solicitanta si mancatoare de timp ,iar daca vedem la un taran muschii oblici abdominali bine dezvoltati si definiti sa stiti ca de acolo provin si nu de la salile de fitness.
-ascutitul coasei este o arta in sine. In primul rand grosimea tablei ascutita mecanic de catre producator o face pe aceasta sa nu aiba cine stie ce randament. In aceste conditii ,din nestiinta, am cosit eu de cateva ori toata curtea ,in primii ani, cuprins cumva de heirup-ismul specific sportivilor de la power-lifting.
Apoi am vazut ca se bate coasa si am dedus , ca asta se face pentru subtierea tablei si constituie baza unei ascutiri fine . Am reusit sa fac si asta fara sa franjurez sau sa valuresc gura" coasei prin batere inca de la prima incercare, iar efortul cositului a mai scazut, insa nu am mai putut sa tai decat iarba cu ea [fara buruieni mari]. fiindca altfel distrugeam ascutisul.

Una peste alta ,..se poate. Cu efort si exercitiu ,dar nu cred ca se merita ,mai ales ca noi cei veniti de la oras nu avem de aparat o imagine" in fata satului. Asa ca am facut un carucior cu doua roti caruia i-am atasat un motor electric[cel de la abrict] si o panza "in cruce facuta din tabla de 2mm si am tuns cu el tot ce crestea nedorit in curtea noastra, cativa ani.
Acum am o motocoasa pe benzina de productie sovietica ,de 3,5cp care face aceiasi treaba , aproape, ca si agregatul improvizat de mine. In ultimii 2 ani am lasat treaba ast ain baza lucernei pe care am plantat-o, insa dupa ce am lasat un vecin sa o coseasca si s-o ia pentru animale au reaparut buruienile.

Inca un amanunt pentru cei care nu stiu ,motocoasele elctrice cu fir [noi avem Bosh de 380w], sant doar pentru gazon si ierburi subtiri. Nu le cumparati pentru intretinerea curtii daca e mare si cresc in ea de toate.
Uneltele de pe langa casa - 2

Fierastraiele de mana. Multi isi pun intrebarea ,..ce ar putea sa nu mearga bine la o unealta asa de simpla ca fierastraul si o cumpara la intamplare fara sa-i acorde atentie. Ma refer acum la genul din imaginile urmatoare :
Sant totusi unele amanunte care fac o unealta de acest gen buna sau buna de aruncat:
-inclinatia si finisajul partii de care apucam. Daca e finisat neglijent de putem rani. Daca unghiul e prea ascutit mana ne aluneca usor in timpul lucrului spre parte ainferioara si ajunge sa se sprijine cu degetul mic pe panza si nu e deloc placut.
-intinderea panzei este data de rigiditatea suportului care daca e slab poate slabi foarte usor panza in timpul miscarii de impingere ducand astfel la o taiere mai greoaie.
-marimea dintilor panzei determina efortul de taiere. Pentru cineva solid sant buni cei mai mari ,dar pentru o persoana mai delicata e de preferat sa fie mici.
-Ceaprazul. Acest termen denumestelatimea determinata de indoirea intercalata a dintilor panzei, care face ca latimea taieturii sa fi un pic mai mare decat grosimea tablei panzei care altfel s-ar bloca in taietura datorita frecarii. Aici apar trei probleme care sant in general specifice marfii noname". 1-daca ceaprazul este prea mic nu-si slujeste scopul. 2- daca este prea mare face ca efortul depus pentru taiere sa creasca considerabil. 3- daca dintii nu sant indoiti intercalat SIMETRIC fata de linia longitudinala a panzei vom face totdeauna taieturi strambe ,curbe si cu mult efort.

Problemele legate de celelalte tipuri de fierastraie de mana sant in general asemantoare , cu specificatia ca in cazul taierii crengilor la pomi tipul despre care am vorbit ar putea sa nu incapa printre ramuri. Pentru asta exista cele gen "coada de vulpe" sau cele pliante.
Uneltele de pe langa casa.

Indiferent ca santem legumicultori sau numai iubitori de flori , principala noastra contributie la intretinerea vietii vegetale este udatul. Acum furtunele de pe vremuri care aratau majoritatea ca si cele de la sudura oxiacetilenica au devenit scumpe ,iar procuratul"de la serviciu specific vremurilor trecute e bine ca a disparut.
-Avem insa o oferta destul de larga din partea magazinelor mari. Preturi pentru tote buzunarele , numai ca platim acum in primul rand pentru placerea de a le folosi si mai putin rezistenta sau aspectul care sant in cele mai multe cazuri rezonabile. Din experienta noastra de pana acum credem ca un singur lucru e important la un furtun. Sa nu se stranguleze la indoire !
Culoarea ,striatiile armaturii , ori scrisul vizibil al unei firme menit sa o promoveze si sa ne mangaie cumva orgoliul la fiecare folosire sant simple amanunte in comparatie cu corvoada folosirii unui furtun care opreste curgerea apei la fiecare indoire neglijenta a sa. De parca atentia noastra ar trebui sa fie la el si nu la flori sau legume.
-Eu sant unul dintre cei care au cedat la oferta de nerefuzat a magazinului Metro :"20m de furtun la numai 25 de lei" si nu am cumparat un singur val" ci doua ,40m,ca sa putem ajunge pana in fundul curtii. Il avem de mai bine de un an si nu l-am schimbat inca fiindca ne reaminteste intr-un mod jenant de faptul ca ofertele ,de tot felul,se fac numai la produsele care nu se vand din diverse motive si sant motivate de grija fata de bugetele noastre ci scaparea magazinuli de o marfa gen "piatra in casa".
In ceea ce priveste mufele rapide cred ca nu e cazul sa ne facem griji. La noi au functionat toate bine, indiferent ca le-am luat de la Practiker sau din pietele rusilor. Altfel sta treaba in privinta capetelor de udare care daca nu snt de buna calitate stropesc pe toate partile.
Problema furtunului am rezolvat-o momentan prin construirea unul suport [vezi foto],de pe care-l derulam fara bucle.

vineri, iulie 26

Pana sa ajungem in stadiul de a suda ceva ,de regula avem nezoie de unelte electrice de mana. Polizorul de mana [flex] mi se pare cel mai important. Atat timp cat am locuit la bloc , sculele elctrice erau tabu datorita zgomotului .
Vecinii mei erau atenti si reclamau imediat orice sursa reala sau inchipuita de zgomot , cum e cazul unui caine care nu latra fiindca nu sta niciodata singur acasa. Oricum, exceptand bormasina Argus pe care o aveam din oras , de toate celelalte scule de cate am sa va povestesc m-am putut bucura numai dupa mutarea la tara.
Primele unelte de acest gen pe care le-am cumparat au fost un flex si o bormasina Bosh,ambele de cate 500w.
Le-am folosit cam 1 an dupa care pinioanele au cedat. [made in china]
A urmat o serie de polizoare si bormasini ieftine , noname" sau cumparate la oferte si care au tinut tot cam atat. La un moment dat ,satul sa tot umblu prin magazine in cautarea acestui tip de scule care cedau mereu [primul cedeaza intrerupatorul],m-am hotarat sa cumpar ceva de firma . B&D a fost alegerea mea influentara de putere[600w],comoditate la tinut in mana si aspect. Acest polizor avea o problema din proiectare ce i-a si adus sfarsitul dupa numai 6 luni. Materialul din care era facuta carcasa era de prea buna calitate si izolator termic bun. Asa se face ca la mana se simtea faptul ca motorul s-a incalzit doar dupa ce acesta era deja fierbinte.
Nu vreau sa credeti ca trag de aceste unelte fara mila si de asta se strica. Am grija ca in lucru turatia sa nu scada cu mai mult de 10-15%. Se aude clar acest lucru si are ca rezultat faptul ca fiecare infasurare a rotorului sta sub tensiune mai mult timp decat a fost proiectata sa reziste , iar asta duce la supraincalzire.
Periile [carbunii] ,la unele modele, nu au limitator de uzura si se poate ajunge cu arcul pe colector ,caz in care putem pierde unealta. Angrenajul trebuie inspectat periodic [eu fac asta la 1 luna] , iar daca vaselina s-a murdarit se schimba cu alta speciala pentru acest tip de scule.
Continuand seria neltelor pe care le-am avut e momentul sa amintesc de marca Stern. Am cumparat acum cativa ani doua astfel de polizoare. Unul mic de 550w si unul de 2kw. Nu incerc sa fac reclama dar au rezistat mai mult decat cele de pana atunci si le-am avut intr-o perioada plina de lucrari. Marle minus a fost intrerupatorul care a cedat destul de repede la amandoua ceea ce m-a determinat sa le leg pe direct. Incomoditatea lucrului in aceste conditii m-a facut sa continui cautarea si astfel am cumparat iarasi un duet": flex si bormasina Einhell. Le am de 3 ani si functioneza inca bine. cu acest flex am taiat toate piesele pentru centrala termica ce este in intregime din metal , am construit portile , am slefuit piesele masinii [R.C. -motor ,caroserie] la perie de sarma ,..in fine nu l-am cocolosit deloc si inca merge bine si fara zgomot.
Ca o concluzie personala,..sculele fabricate de nemti [stern/einhell]]au rezistat mult mai mult decat cele mai titrate" [bosh,B&D] dar fabricate sub licenta in China.
Ar mai fi si un alt aspect, pretul! Daca vom cumpara 3-4 polizoare chinezesti le vom folosi tot atat cat pe unul gen Bosh fabricat UE , dar von folosi mereu o unealta noua care arata altfel decat una murdara si uzata de anii de folosire iar suma totala va fi platita in rate de valoarea fiecarui polizor ieftin in parte. Asa se face ca eu vad ca buna cumpararea acestor unelte incepand cu cele ieftine ,pana la cele din clasa de mijloc" gen Einhell sau Stern. Tot ce e mai scump de atat cred ca e pentru profesionisti iar daca le gasim la preturi mici SH putem fi siguri ca nu au stat degeaba pana atunci.

foto

Despre unelte

Despre unelte.

Dupa amiaza fixez cu beton in pamant o teava ce are rolul de a primi zavorul inferior al portii. Nu-l voi putea folosi decat dupa minim 7 zile ,iar pentru ca betonul sa ajunga la deplina lui putere" e nevoie de 28 de zile. Poarta e gata acum.
In zilelel trecute am desenat poarta, am facut stalpii si toata structura metalica ,apoi am slefuit/degresat/grunduit si vopsit fiecare element pe care dupa ce am fixat stalpii in fundatii de beton si acesta s-a intarit, le-am sudat intre ele finalizand structura.

Cu lemnaria a fost mai complicat. Scandurile au trebuit slefuite ,indreptate marginile la circular si lacuite pentru a fi protejate de apa si pentru aspect. Lacul fabricat acum nu mai e ca cel de pe vremuri care avea tiner ca solvent si se usca imediat.
Pentru zvantarea fiecarei maini e nevoie de min 24 ore/functie de temperatura.
Cu o cutie de lac am reusit sa dau cam 10 scanduri la 2m lungime x 10cm latime la prima mana [aprox 4mp]Fac Precizarea "la prima mana" fiindca atunci lemnul absoarbe mai mult lac decat la urmatoarea. Dupa uscarea primei maini e nevoie de o reslefuire usoara [daca vrem luciu] fiindca porii lemnului sant activati de lac.
Debitarea si montarea fiecarei scanduri in parte mi-a mai luat o zi.

Acum sant la ultima etapa ,aceea in care montez sistemul de inchidere pentru realizarea caruia am avut un fel de caiet de sarcini autoimpus:
-simplitate
-functionare automata la inchidera portii
-rezistenta in timp
-aspect
-functionare lina si usoara
-cost redus
-maner exterior a carui functionalitate sa fie mai greu de descifrat pentru a peintampina intrusii. Nu e o absurditate. Acum cativa ani m-am trezit cu o localnica in sufragerie [capatul celelalt al casei],care auzise ca la noi e frizerie si vroia sa se tunda. Apoi procesul de convingere a localnicilor ca nu ne place sa se intre la noi in curte ca la stadion e inca in desfasurare pentru cei cativa atinsi de sindromul memoriei selective.

Dar pentru realizarea acestor lucruri e nevoie de unelte si despre asta am sa va povestesc in continuare. Sa o luam cu inceputul. Imediat dupa mutarea din 2003 octombrie , am cumparat un aparat de sudura [einhell] de 140 de amperi. Faorte bun atunci cand lucram sporadic ,dar cand e mult de sudat pauzele de racire ajung sa se apropie de timpii de lucru. Altfel cu tot acest inconvenient am facut o multime de lucruri cu acest aparat
pana in momentul in care am avut nevoie sa sudez tabla de 0,8mm [masina Aro 10] si atunci a trebuit sa-l rebobinaz astfel. Sarma secundarului era de aluminiu de 2,5mm iar aprinderea electrodului de 1,6mm [cu aparatul dat la minim] era slaba =tensiune prea mica si intensitatea curentului prea mare [gauream tabla chiar si la sudura in puncte f. mici].
Secundarul a fost bobinat cu doua fire de 1,8mm care puse in paralel dau aceiasi parametri aparatului ,dar puse in serie maresc tensiunea si scad intensitatea curentului. Cu aparatul astfel modificat am reparat tabla masinii.
Cu acelas aparat am sudat in prima luna de rural un abrict/circular din teava de 3x4cm ,cilindru cumparat de la rusi [nu era ieftin nici atunci] si motor asincron de 2kw la 380 care s-a dovedit in timp a fi slab mai ales datorita trecerii la 220v. Asta a fost prima mea experienta ca sudor dupa ce s-au scurs niste ani [scoala generala],cand la orele de atelier si primele mele aprinferi de electrod, m-a prins flama.
De la constructia abrictu-lui au trecut niste ani ,timp in care a avut mai toate tipurile de sudura dupa cum urmeaza.
-Aparat Sealey turbo 2000-MIG/MAG. E vorba de un aparat care sudeaza cu sarma de 0,6-0,8mm in mediu protejat cu gaz inert [argon], CO2 , sau o combinatie intre acestea doua. Cel mai important avantaj a fost dat de deformatiile aproape inexistente asupra materialului de sudat. Apoi rezistenta sudurii este superioara celei facute cu electrozi clasici. Am renuntat totusi la el fiindca procurarea gazelor necesare functionarii era aproape imposibila la tara. Exista o societate care distribuie astfel de butelii dar lucreaza numai cu firmele si pe baza de contract.
- Am avut apoi un transformator profesional Rondy 250" care functiona la 380 si 220v. Suda bine si frumos atunci cand nu sareau sigurantele. Daca sotia mea baga in priza la frizerie un feon fara sa ma anunte, ramaneam amandoi fara curent. Cea mai slaba alegere dintre toate !
-Acum am un invertor TELWIN 145 care consuma putin si sigurantele raman tot timpul la locul lor , insa nu am scapat complet de timpii pentru racire. E mic si usor , aprinde electrodul f. repede , poate suda si cu electrozi bazici[curent continu],insa eu prefer sa folosesc supertit 6013 care se apropie de bazic daca ne gandim la rezistenta, insa inlatura nevoia cuptorului de uscare. Sigur ,..pentru feroneria" din curte orice electrod este bun , insa atunci cand vrei sa repari o piesa supusa solicarilor mari [ex. cadru moto], ori sa sudezi o barca se schimba treaba.

copiii de arici

Zgomotul pe care-l fac cocosii dimineata s-a stins demult. Se aude numai larma vrabiilor ce si-au facut cuiburi sub streasina casei mele si primele vocalize ale magarului vecinilor ce se pregateste pentru o noua stagiune de concerte manat de dorinta apriga de a fi primit in curte. Doar polizorul meu reuseste sa-i acopere glasul si pe nesimtite se face ora pranzului ,iar treaba e gata si piesele astepta prinse in sarme de grinda prispei sa se usuce bronzul.
Captivat de lucrul meu nu am observat ca astazi indelunga asteptare a sotiei mele la vizuina aricilor a dat rezultate. Trei pui de doar 7-8 cm fiecare au iesit la soare si s-au lasat fotografiati fara teama , de la cateva zeci de cm. ,in timp ce-si cautau micul dejun

joi, iulie 25

foto

Povestea lacului cu dinti din Dobrogea.

.....sant treaz de 30 de min.
Vorbesc" cu voi in soapta pentru ca sotia mea inca doarme. Are program la frizerie de la ora 10 [asa am hotarat noi].
Am preparat deja o mancare simpla si rapida. In ciuda faptului ca la vechea bucatarie mergeam doar atunci cand trebuia sa schimb butelia sau sa repar ceva , aici in mica nisa din sufragerie dotata cu plita si blat la inaltimea de 95cm care ne face sa ramanem cu spatele drept cand gatim , am mereu placere sa prepar cate ceva. Astazi mancarica de cartofi :
-vas/ibric de 1,5l,inox cu fund dublu optim pentru plita
-cartofi curatati si taiati, care umplu cam 1/3 din vas
-apa de la filtru [fara clor,bacterii,metale grele,sedimente ,rugina sau nitriti/nitrati] pana la 3cm deasupra cartofilor.
-Plita la gradatia 5 [max.]apoi scade si in 20-25min cartofii au fiert dar nu suficiet de tare ca sa inceapa sa se descompuna.
-scurg apa in surplus si continui fiberea inca 5 min dupa ce am adaugat 2 rosii date pe razatoare, o lingura de ulei, marar/tarhon, sau numai patrunjel uneori, putina sare si zdrobesc complet cu furculita 3-4 bucatele de cartof fiert ,cu menirea de a da consistenta sosului.
-Cateva felii de rosii si putina salata de varza in forma ei cea mai cunoscuta completeaza acest meniu cat se poate de simplu.

In loc de pofta buna si pentru ca multi dintre voi colinda forumurile seara inainte de culcare ,am sa va spun o poveste. Adevarata !

Povestesc oamenii ca prin partile locului , in Dobrogea , traia candva un om tare avar si care de avar ce era a facut de toate cele ca sa-si sporeasca avutul.
Nimeni si nimic nu l-a putut opri din planul sau asa ca la un moment dat satul sa tot vanda si sa cumpere pielea ursului din padure, gasind ca asta e prea usor pentru el si imboldit de lingusitorii care se aduna adesea ca mustele pe langa un astfel de om , hotara sa faca ceva nemaiauzit.
Ceva care sa umple de uimire chiar si pe cel mai bogat om din lume la auzul faptelor sale.
Asa se face ca-ntr-o buna zi isi umplu ranita cu merinde , o lua in spinare si pleca pe drum de munte hotarat sa gaseasca un om intelept capabil sa-i spuna cum sa duca planul la bun sfarsit.

Auzise ca la o manastire ar fi un astfel de om si merse intr-acolo , dar pe drum, obosit de greutatea ranitei
in care nu se ferise sa bage pana si masline la borcan , trase la casa padurarului.
Acesta il primi cu bucurie ca nu mai vazuse picior de om prin locurile acelea de multisor. Scoase o ulcica de lapte , puse la foc ceaunul pentru mamaliga dar dupa ce fu gata masa afla ca musafirul nu manca decat paine alba ,alba, cu seminte de tot felul si carne de pitigoi afumata cu tigari de foi.
Se vede treaba ca padurarul s-a cam suparat de pretentiile musafirului si mai ales de faptul ca acesta era mai bogat ca el [fiindca nici padurarul nu era chiar sarac], dar din vorba-n vorba afland ce cauta acesta ,ii spuse intr-o doara ca pentru a fi mai tare" de cat el care-si trage avutul din lemne ar trebui sa scoate bani din piatra seaca ! Iar apoi mersera la culcare.
Toata noaptea nu dormi calatorul, facu planuri, socoti , dadu teletoane ,iar a doua zi fara sa-si ia la revedere de la padurar pleca in graba spre Bucuresti hotarat sa unga usile ministrilor pana ce n-or mai scartai deloc. Odata ce nu-l mai auzea nimeni cand intra si sand iese ,prinse pe sub maneca o hartie ce-i dadea dreptul sa scoat bani din piatra seaca si pe-aci ti-e drumul!
Asa se face ca nu departe de satul in care traiesc eu ,intr-un loc numit Turcoaia , omul nostru deschise o cariera de piatra spre disperarea localnicilor care nu-ci mai vedeau ograzile de praful ridicat de camioanele cu piatra si nu le mai faceau pui animalele speriate de huruitul concasoarelor.
Unsii de la Bucuresti nu erau nici ei cheie de biserica asa ca strecurasera in actele omului cum ca n-are voie sa depaseasca o anumita parcela , crezand ca odata epuizata, va veni cu grija sa le unga usile din nou.
Dar nu se intampla asa! Omul puse dinamita si incepu a sapa tot mai jos si mai jos si a cara piatra cu masinile pana ajunse undeva spre nervii pamntului care suparat nevoie mare umplu uriasa groapa sapata in munte cu apa .Intr-o singura noapte!
Degeaba a chemat omul nostru scafandrii sa-i salveze masinile. Toate cate le-a prins apa au ramas acolo unde tot asa pot fi vazute si in ziua de astazi.
Mai povestesc localnicii ca lacul care s-a format nu e o apa ca oricare. L-a facut pamantul la suparare iar cei care au cutezat sa se scalde acolo au fost trasi la fundul lacului de nu i-a mai gasit nimeni niciodata.
Nici pestii de-acolo nu sant ca oricare. I-a scofalcit pamantul si i-a facut sa aiba capul mare,mare si corpurile foarte mici de se feresc si localnicii de ei si striga cand ii vad : - Pestele cu cap de taur ! Pestele cu cap de tauur !!!

Iaca am incalecat pe-o sa [de Dnepr] si v-am spus poveste-asa cum a fost si cum mai este ,iar tot ce-am spus in poveste poate fi azi vizitat , pipait si masurat in muntele din Turcoaia, unde se vad inca azi masini care dorm cuminti pe fundul lacului cu dinti.

Despre odihna.

Bucuria somnului este o stare cu care adormi ,care iti influenteaza visele si care te face sa te trezesti odihnit si fericit ca totul se va repeta dupa ce vei parcurge provocarile si minunile zilei ce abia incepe.

Stiu ca suna cumva poetic , dar poate deveni aevea daca nu lasam lumea" sa ne hotarasca destinul.
Nu am reusit sa ocolesc cuvintele mari ,dar ganditi-va putin! Cum altfel i-asi fi putut spune shenalului pe care lumea" ne vrea ca debitori la banci ,consumatori de alimente presarate din belsug cu substante menite sa sporeasca vanzarile, ca si internarile , ca si avansarile pe scara sociala a celor lipsiti de scrupule, ori ca simpli"haitori de drept comun" pentru o obste care devine tot mai abstracta ,mai putin numeroasa pana la a se confunda cu politicul.
Cum ar trebui sa numesc societatea care dupa ce si-a satisfacut nevoile cu pretul libertatii si sanatatii membrilor ei ii amageste cu o iluzorie pensie care devine [din ratiuni economice] tot mai indepartata ca varsta si mai putin probabila.

Traiul la tara ,pentru cei care nu viseaza la top 100", face sa dispara relele de mai sus. Un trai cumpatat lipsit de nerabdare alunga dependenta de banci. Ne fereste de hotararile bazate pe rezonanta la o muzica pe care diriguitorii ne-o ofera din belsug prin megafoanele" lor : televiziunea , radioul ori ziarele si dupa care noi trebue sa dansam.
Somnul poate fi mult mai linistit atunci cand mana pe care o intindem aproapelui infometat nu tremura la gandul ca nu stim sigur daca ii facem un bine.
Umerii nu se mai lasa seara a infim ,atunci cand stim ca de aici" pana acolo" e curtea noastra ,unde noi hotaram cine intra , ce si cand mancam ,ori cum ne petrecem timpul liber si nu vecinul de la patru ,administratorul de scara , sau seful aflat in vizita.

Atunci cand toate aceste ganduri ne vor fi lasat in pace , ne vom regasi mirati de noi insine ca un vesnic alergator care descopera ca poate ridica mainile deasupra capului daca se opreste pret de o clipa.
Odihna e cumva ca fericirea, nu o putem fabrica ,dar daca-i cream conditiile prielnice se pote infiripa la inceput timid ca o caprioara pe care incercam sa o hranim din mana , pentru ca apoi sa devina o stare de normalitate.

Ruralul nu m-a facut un adept al somnului ci m-a ajutat sa ma odihnesc mai repede dormind mai linistit si mai profund. De regula 4 ore de somn imi sant suficiente. Restul noptii il petrec in fata calculatorului ocupat cu vanzarile si cumpararile ,exersand la chitara bass in casti , desenand motociclete modificate sau facand planuri pentru noua zi care se apropie.

- E trecut de 5 dimineata cum spuneam. Azinoapte am desenat inchizatorul portii la care lucrez de cateva zile.
Probabil voi dormi pana la 7-7/30 , voi monta sculele pana la 8 si apoi,...si apoi om mai vedea. Deocamdata am in fata ajumatate din timpul meu de somn pentru noaptea asta si salteaua de bumbac recent cumparata pentru a inlocui o relaxa" din cauciuc spongios, are capacitatea de a ma adormi aprope instantaneu.
detaliu al interiorului portii la care lucrez , obturat partial de unul dintere desenele cu motociclete si avand marcat locul unde va fi incuietoarea

Ne vedem dimineata, va fi o zi frumoasa !

miercuri, iulie 24

O zi la tara.

O zi la tara.

La ora 5.00 se sting luminile de pe sosea. E un moment important pentru mine fiindca aminteste de singurul lucru ce imi placea in Galati :
Luminile orasului !

Mie nu mi s-au parut niciodata albastre asa cum le vedeau rusii intr-un film de demult .
Eu le-am vazut totdeauna albe si reci.
Albe ca soarele ziua la amiaza obturat de diafragma neputintei noastre a oamenilor de a-l imita cu adevarat pe Dumnezeu, multumindu-ne sa amintim doar de El  incarcand cu valoare de simbol universal niste biete efemeride ce au in comun cu maretul astru doar efectul de micsorare a pupilei.
Reci ca gandurile noastre atunci cand nu sant animate de dragoste de viata ,de oameni , de lumina ci doar de scopuri lumesti.
Ce mod ciudat de a ma simti si eu om printre oameni acceptand modul nostru superficial de a imita tot ce ne impresioneaza inventand simboluri si obiceiuri in care niciodata nu m-am regasit , dar pe care le ajut involuntar sa supravietuiasca doar pentru ca alternativa ar fi mult prea lipsita de caldura nesinguratatii , a apartenentei , a linistii data de "corect" in acceptarea semenilor.
Momentul in care se sting luminile soselei ne desparte de magia oamenilor  Poate acea magie pe care am invatat-o de la ingerii cazuti acum niste mii de ani, dar care inca are asupra noastra o atractie de fluture catre lampa. Acest moment e o trezire la natura , la firesc si in fond la darul pe care ni l-a facut Dumnezeu noua oamenilor ce rezonand peste milenii ca un ecou al primelor sale cuvinte "Sa fie lumina"- lumina solara, naturala, datatoare de viata ,.. naste o noua zi.

Eu stand pe banca din fata casei traiesc acest moment extraordinar , bucurandu-ma sa fiu martorul acestui miracol vazut altfel decat ca o incepere a lucrului la camp .sau in fabrica ori la birou . Iar apoi , de cele mai multe ori,.. merg sa ma culc.
Stiu ca ultimile cuvinte v-au descumpanit asteptandu-va sa povestesc despre cum pun mana pe sapa iar apoi dintr-o singura miscare intorc universul pe dos plantand fara mila ,ceapa , in maruntaiele sale. Ei bine da ! Merg sa ma culc.

va urma.

duminică, iulie 21

Tot ce trebuie spus

Acum ca am prezentat ,in mare, viata noastra la tara cu bunele si cu relele ei ,asa cum e titlul unei rubrici a forumului Iulianei Iordache si manat de dorinta de a spune tot ce trebuie spus cuiva care se gandeste sa plece de la oras,..inca un amanunt :
Stiu ca unora le poate parea dificil sa traiesti in mediul rural si ca au tendinta sa vada partea goala a paharului,.. pentru ei am sa spun urmatoarele :" femeia care ne iubeste ,ne iubeste si defectele, iar cea care nu ne iubeste nu ne suporta nici calitatile"
Cred ca atunci cand cineva se gandeste sa se mute la tara ar trebui sa caute adanc in suflet daca exista dragoste pentru traiul simplu si lipsit de enfaza al celui care crede ca lucrurile importante in viata nu apar in rubrica de reclame TV.
Daca-l deranjeaza sa aiba o masina care nu mai e la moda fiindca realizeaza ca e mai important sa functioneze,sa fie utila ,decat sa ne fie emblema a unei imagini autoimpuse.
Daca poate atinge un animal bolnav ca sa-l ajute sau asta ii creaza repulsie.
Daca-l mai bucura cantecul pasarelelor , vederea unei soparle , a unui paianjen care-si transporta puii nenascuti in spate ori mai simte nevoia sa scrie intr-un jurnal despre familia de huhurezi care-i viziteaza curtea.
Daca dimineata mai simte bucuria trezirii la o noua zi ,iar starea nefericita de seara e doar rezultatul stressului acumulat peste zi datorita traiului citadin depersonalizant si creator de masti. Abia dupa ce va fi raspus sincer la acest gen de intrebari impreuna cu familia e bine sa ia o hotarare , iar daca aceste lucruri nu exista oricate avantaje ar avea traiul la tara tot nu o sa va placa.
Trebiue sa mai spun ca insusi mutatul la tara e posibil sa fie o moda in acest moment. Asa ca mare atentie,..moda nu a adus niciodata beneficii decat creatorilor ei , la fel ca si in cazul organizatiilor despre care Panait Istrati spunea acelas lucru.

Altfel,..traiul la tara e minunat si cu atat mai linistit cu cat ne aflam la distanta mai mare de oras ori de antenele sale de inoculare a nelinistii si nesigurantei care sant ziarele si radio-televiziunea.

sâmbătă, iulie 20

Rudele si prietenii




Rudele si prietenii.
De cand e omul pe pamant a existat competitie generata de orgolii , avaritie si neiubirea aproapelui care in zilele noastre ,sub imperiul capitalului a fost rebotezata" in : " dorinta de a fi cel mai bun "
Ai crede ca dupa 2000 de ani de la venirea lui Isus ,am evoluat si acum discernem mai usor binele de rau ,dar nu e asa ,..sau nu e asa mereu.
Am avut in mana o carte scrisa de un american care a trecut de la stadiul de om in putere la cel de cersetor si invers , asta marcandu-i viata si determinandu-l sa astearna totul pe hartie, cu titlul "De vorba cu Dumnezeu".
Lasand la o parte latura emotionala a povestii [pe care o puteti vedea gratuit pe "net ca film purtand acelas titlu ], o singura fraza vreau acum sa remarc-"ganditi-va ce ar face iubirea" Nu e nevoie de context ! Mesajul e valabil oriunde.
Ganditi-va daca la hotelul la care lucrati in plin sezon estival , complet ocupat, ar veni cineva pe care-l iubiti , cum v-ati face luntre si punte si i-ati gasi cazare, fata de felul in care-l tratati pe cel ce va cere o camera fara sa va cunoasca.
Ganditi-va ce-ar insemna ca un prieten sau un frate ,la care tineti, sa va ceara ajutorul ca sa repare acoperisul casei. Nu va pricepeti, dar faptul ca-l iubiti v-ar face sa va urcati in prima masina si sa ardeti de nerabdare sa ajungeti ca sa-l puteti ajuta.
Daca medicul la cabinetul caruia ati ajuns in ultima clipa, v-ar fi sot ,sotie ,frate sau sora ,oare ati mai pleca fiindca s-a sfarsit programul ? Ori v-ati destinde stiindu-va in siguranta de acum ?
Daca luam acest etalon ca baza pentru cantarirea atitudinii rudelor sau prietenilor fata de dv. atunci cand v-ati mutat la tara , ma tem ca de multe ori am putea cumva rezona cu povestea cartii de care aminteam mai sus.

Eu impreuna cu sotia mea , am hotarat in 2002 sa ne mutam la tara , iar reactiile au fost dupa cum urmeaza :

Din partea fratelui meu... liniste, atunci cand nu primeam de la el telefoane avand menirea de a ma face sa ma simt prost. Dupa 10 ani lucrurile stau la fel,mai putin telefoanele.
Eu l-am mai vizitat de cateva ori in primii ani dar neprimind nici o contarvizita" am renuntat.
Mama mea ne-a vizitat ,singura,[are 75 ani !] dar nu a observat frumusetea peisajului sau muntii Macinului ,spunandu-mi ca a stat pe partea dreapta a masinii . Apoi dupa cativa ani ,atunci cand totul era pus la punct, iar eu si sotia mea incepusem sa simtim pe de-a-ntregul roadele linistii pe care o semanasem cand am renuntat la oras , m-a intreabat ,parca neintelegand sau ignorand totul, daca "nu-mi pare rau, acum, ca m-am mutat la tara ?"
Din partea rudelor sotiei ,..liniste. Cred ca e vorba de intuitie ! In fond asta cautam :}} Totusi primim cam la 2 ani cate o inspectie de f. scurta durata din partea "aripii tinere". Insa nimic din toate astea nu a cantarit suficient ca sa ne faca sa ne indoim macar o secunda de justetea hotararii luate in urma cu 10 ani.

Pritenii ,... cu o singura exceptie - Cosmin Saulea/artist plastic si irecuperabil indragostit de natura,toti celalti ne-au uitat. Dar nu ma plang , in baza lui Cosmin si a catorva noi amici de pe forumuri am avut mereu pe cineva in vizita ,recordul fiind de 20 de persoane o data, din care eu cunosteam doar 4.
Sotia mea fiind mai comunicativa si lucrand coafeza si-a facut noi prietene. Eu ma multumesc sa-i vizitez rar, pe cei vechi,din Galati si sa povestesc aceste istorii pe "net ,in speranta ca vor fi interesante sau de folos cuiva.

vineri, iulie 19

Despre echilibru

Linistea , simplitatea , bunatatea sau opusul ei, libertatea ori constrangerea , sint toate componente ale unei stari descrise de cuvantul: echilibru. Fie ca ne gandim la valentele sale religioase amintindu-ne de budhism ori hinduism ,trecand prin forma pe care yoghinii ori reprezentantii New age o dau acestui termen, ori rezonand cu ecologistii care vad in echilibru solutia tuturor problemelor, ramane in fond vorba de o balanta in care fortele opuse se contopesc renuntand la orgolii si intaietati ,pentru a-si da mana si a genera starea de plutire a talerelor atunci cand teluricul ,gravitatia ,nu mai guverneaza mintea umana.

Spre o astfel de stare de echilibru intre beneficii si pretul platit pentru ele,cred ca este cazul sa ne indreptam atentia si atunci cand discutam despre viata la tara si toate ale ei.
Ce ne face cu adevarat diferiti pe noi oamenii sant visurile ,aspiratiile, pasiunile. Fiziologicul are pentru mai toti dintre noi aceleasi necesitati care odata indeplinite ne propulseaza in situatia de a face importante alegeri.
Unii dintre noi , cei cu firi de artisti, vor spune -gata!,stop ! avem acum de toate.
-Hai sa pandim umbra ce poate s-apuna cand soarele-i treaz si gata peste spice sa puna lumina ,caldura ,auriu si de toate ce-ajung pa-n la toamna pe masa bucate. Hai sa vedem apa ce se sparge-ntr-un val cu simple si pure luciri de cristal. Sa lasam la o parte avutul si goana dupa straie de lux ori medalii de toamna.

-Pentru cei aflati la polul opus, programati de familie ,scoala si societate sa agoniseasca, imi exprim doar profunda parere de rau mai ales ca nu vor fi vreodata multumiti ,fericiti sau linistiti,iar acest dezechilibru il vor transmite probabil si urmasilor.

Revin acum la 'tabla inmultirii' si am de gand sa ma folosesc de ea in cele ce voi spune:
Cred ca marimea casei e un lucru ce trebuie sa fie in armonie cu oamenii ce o locuiesc.
Pentru 2-3 oameni ,probabil 4 camere sant suficiente. Toate aceste incaperi trebuie incalzite iarna,luminate,mobilate si dotate cu tot ce ne dorim ,insa costa bani,..bani care se fac greu ,care cer sacrificii de timp si uneori de sanatate si care puteau fi mult mai bine folositi pentru bucuria familiei data de excursii , vacante si pasiuni, singurele trairi dupa care ne raman amintiri frumoase si ne incarca de energie pentru anii ce vin.
Poate e mai bine sa-l lasam pe vecin sa-si ridice vila fara sa luam asta ca pe un afront personal. In fond el e cel care va plati ratele la banci, va uita de vacante sau cantat la chitara ,va locui cu sotia intr-o casa cu ecou, iar la batranete cand abia de va sta in picioare ne va povesti cu autoimpusa mandrie cum a muncit el fara pauze o viata intreaga. Cum n-a vazut niciodata marea sau muntele ,cum copiii lui au muncit de mici ca sa cunoasca valoara banului [in loc sa incerce sa imite un fluture] si cum ar avea acum destul timp de excursii da nu-l mai tin puterile si are de luat pastile la ore fixe.
Cum determinam cat si de ce avem nevoie ? Lasand tot ce am mai fi putut agonisi, pentru altii, care si ei ca si noi, vor un trai simplu si linistit ? Cu hartia si creionul in mana , niciodata singuri , alaturi de familie, socotind ce chiar ne trebuie si ce ar fi de prisos .
Acest tip de echilibru e ceva ce depinde de armonia familiei si e in raport invers proportional cu timpul petrecut departe pe camp ,sau in fabrica ,muncind pana la epuizare , cu gandul la inlocuirea usilor din casa cu cele de tip termopan , in loc sa culegem picaturi de roua si sa ni le punem pe gene ca sa ne facem copiii sa se trezeasca zimbind.

Buna dimineata soare

Cand toate etapele descrise pana acum se vor fi terminat , cand planurile facute peste noapte pentru a se-mplini in ziua care vine nu vor mai intuneca albul hartiei,cand toate veniturile familiei nu vor mai apuca drumul depozitelor de constructii iar rudele si prietenii vor incepe sa ne viziteze stiind ca nu mai exista pericolul de a trebui sa ajute , si daca nici nu vom dori sa fim neaparat "primii agricultori ai tarii" ori "cei ce AU DOVEDIT ca pot reusi la tara la fel de bine ca si in oras",atunci ne vom afla in sfarsit linistea.
Acea liniste pe care o viseaza orice orasean prins in mrejele ce au inceput sa fie tesute demult ,de oamenni ca Benjamin Franklin ,inventatorul programului de lucru si al mentalitatii induse maselor ,deloc dezinteresat,precum ca timpul costa bani. Linistea pe care o dau florile a caror crestere se-ntampla pe nesimtite , parca inadins pentru ca noi sa uitam de trecerea timpului si sa ne putem uimi si bucura de fiecare toaleta pe care ele o imbraca pentru noi dimineata.
Vorbesc aici si despre linistea data de renuntarea la orgoliul celui obisnuit sa comande si care acum cu mainile lui ,parca reinventand scara evolutiei , a-nceput viata la tara-n genunchi, alaturi de cateva fire umile de plante. Pentru ca apoi ,in timp, sa se ridice-n piciore dar fara dorinta de a atinge norii cu capul, ci doar pentru-a strange recolta si-a pune pe masa etern ancorata-n pamant, tot ce are mai bun el ,omul, dezbracat de vesmantul dorintei si-a setei de-a-ntrece-n petale o foare.


Un noian de simboluri si un munte de piatra i-au trebuit lui Brancusi sa strabata,
drumul oprit de canoane,simboluri si sfinti"
pa-n la masa tacerii si-a sa libertate readusa la viata din ganduri si timpuri uitate.

joi, iulie 18

Mijloace de intretinere


Mutarea la tara are sens ,dupa parerea mea, daca cele mai importante motive nu au legatura cu veniturile , insa nici aceasta parte nu poate fi neglijata. Astfel la o privire simpla putem constata ca mutarea in mediul rural pentru a face naveta la vechiul loc de munca nu ne va spori veniturile nici cu pretul unei incalziri mai ieftine [cu lemne], care poate fi o alegere doar daca e cineva in permanenta acasa.
Cultura legumelor pentru a le desface in piata la oras eu o gasesc nerentabila. De ce ?
Ei bine experienta primilor ani la tara ,cand aveam o gradina de legume ,a demonstrat ca pretul pe kg la care le obtineam era mai mare decat cel de la tarabe iar asa zisa calitate eco a produselor mele am regasit-o la mai toti cultivatorii fiindca se fereau sa folosesca substante chimice datorita costurilor si nu directivelor UE.
In fine,..sa zicem ce legumicultorul cu buletin de oras are apa gratis ,teren f. bun si pe cineva care sa-l invete cum sa fie rentabil. Insa atunci cand vorbim de desfacere la oras apar date noi:
In primul rand e nevoie de o masina gen papuc" a carei intretinere costa. Fiecare km costa mai ales la pretul actual al benzinei si motorinei, apoi nici in piete viata nu e prea usoara. Vom avea de dat piept cu concurenta care poate avea legume la un pret mai bun ori mai frumoase ,iar pretul la care speram pentru acoperirea cheltuielilor sa trebuiasca scazut. Durata mare a vanzarii face ca o parte din produse sa se deterioreze , plus ca mai trebuie in unele cazuri platita si cazarea, taraba, ori indemnizatia" pentru mafiile din piete.
In ceea ce priveste cresterea animalelor pentru carne mi-am expus deja parerea influentata si de faptul ca sant vegetarian.

Astfel, veniturile celor care stau la tara e bine sa fie obtinute la tara, eliminand cheltuielile suplimentare care chiar daca nu omoara totdeauna rentabilitatea ,reusesc sigur sa o scada.
Primul lucru in ordinea importantei cred eu ca este scaderea cheltuielilor.
Nu centrala pe gaz ci pe lemne care costa mai putin.
Nu apa la PET, ci fantana, sau apa curenta, plus filtru.
Cumparaturi pe cat se poate facute loco" sau in timpul deplasarilor de placere , altfel apar cheltuieli cu transportul pentru acelas produs.
Autogospodarire pe toate planurile. Mana de lucru costa mult si e posibil sa nu obtinem calitatea pe care o vizam.
Renuntarea la unele vicii.Mie mi se pare fara sens sa se mute cineva la tara pentru aer curat si sa continue sa fumeze ca un turc"
Plantarea pomilor fructiferi altoiti din soiurile mici. Astfel fructele se pot culege usor , nu raman in copac pentru ca apoi sa cada pe jos unde putrezesc si atrag insecte.Astfel de pomi mici intra pe rod la 1-2 ani de la plantare asa ca nu are sens sa tragem" de livada veche si imbatranita pe care probabil am mostenit-o de la fostul proprietar
Exista si arbori ornamentali care au o mare viteza de crestere cum este cazul salciei tehnice, iar asta face aca amenajarea curtii sa nu fie un dat ci un lucru de dezbatut si proiectat in familie.

In cea ce priveste sursele de venit avem libertatea de a lege in functie de serviciile care lipsesc in localiate , de domeniile la care ne pricepem ori ne plac si in care ne putem califica, de anexele casei pe care am cumoarat-o , de banii pentru investitii de care dispunem , ori de dorinta de a ne imbogati sau doar de a trai linistiti si frumos.
In ceea ce-i priveste pe cei care vor sa agoniseasca,.. am sa dau exemplul unui vecin al meu care a speculat faptul ca in loc. nu exista un depozit de materiale de constructii serios. Somer fiind a imprumutat bani de la rude si in doar cativa ani si-a schimbat felul in care saluta,sau mai corect -nu saluta decat la a doua sau la a trei-a strigare" pe cei care au ambitia sa li se si raspunda.
Pentru ceilalti aria de posibilitati este practic nelimitata. De la frizerii si cresterea cainilor de rasa cum e cazul nostru pana la cultivarea plantelor medicinale sau aromatice [dupa ce gasim piata de desfacere], sau diverse servicii cum ar fi fotografia la nunti [pentru cei care suporta muzica populara], ori stuparit sau mici magazine ori brutarii care folosesc faina din regiune si-si vand produsele tot localnicilor. Mai sant unii care deschid terase ori baruri sau discoteci. Altii se indreapta spre domeniul auto infiintand mici service-uri sau spalatorii ,ori tinichigerii, acasa, intr-un garaj mai mare. Fiecare dintre aceste mici afaceri are avantaje si dezavantaje. Am sa dau ca exemplu stuparitul ce ma intereseaza si pe mine :
Un stup costa cam 400lei. pentru a fi o afacere de sine statatoare si din care se poate trai e nevoie sa avem min. 50 de stupi. Transhumanta" in functie de infloriri ne ocupa cam tot sezonul cald in care vom sta mai mult in conditii de camping decat acasa. Stupii trebuie paziti in primul rand datorita fondurilor nerambursabile pe care le pot primi de la UE stuparii si care au facut ca stupii sa devina foarte tentanti pentru hoti, fiind interes si piata de desfacere pentru marfa furata.
Fondurile europene cu pricina pot fi obtinute de stuparii ce au minim 25 familii de albine , cursul apicol aferent , ceva hartii de la primarie si chef de alergat.
Banii obtinuti sant pentru marirea efectivului de albine ,retehnologizare ,cumpararea de mijloace de transport [noi], dar obliga stuparul sa vanda o anumita cantitate de miere catre "apicola" la un pret scazut si sa-si plateasca carte de munca.

Era sa uit,..exista o categorie de comercianti care traiesc din vanzarile de tot felul pe la targuri. De la papuci si zahar pana la sape sau plasa de gard ,totul poate fi gasit la ei pe taraba. Unii aduna bani si apoi isi fac mici magazine ,dar fara sa renunte la targuri.

Am prezentat extrem de succint diverse posibilitati de intretinere la tara. Poate ca va pare usor , un fel de taram al tuturor posibilitatilor, dar va asigur ca nu echiar asa . Puteti razbi intr-un domeniu ca seviciile daca santeti mai bun profesionisti si mai amabili decat cei care fac asta deja in localitatea in care v-ati mutat. Discutia legata de acest lucru poate fi interminabila asa ca ma opresc spunand ca nici macar medicii specialisti, care sant foarte doriti la tara ,nu sant primiti cu fanfara" ci trebuie sa-si obtina respectul si acceptarea oamenilor si abia apoi sa preia o parte din clientii" medicului deja existent, care e de multe ori  deranjat de prezenta noului venit in bransa.
Inca un amanunt , sper sa nu supar pe nimeni.. cei care vor sa aiba o afacere la tara si ei sa stea pe plaja in caraibe", poate e mai bine sa raman la oras . Culturile , animalele ,micile afaceri in sfera serviciilor nu functioneaza prin corespondenta. Stiti cum se spune"ochiul stapanului ingrasa vita " In jurul meu in sat locuiesc oameni care nu-si mai aduc aminte daca au avut vreodata concediu".

Oamenii nu sant ,in general ,nici mai buni nici mai rai decat cei de la oras care in procent mare provin din mediul rural. Insa exista cateva particularitati ale fiecarei zone pe care trebuie sa le aflam repede daca vizam o afacere de succes.

Serviciile oferite de localnici.
Atunci cand din comoditate am cumparat materiale de constructie sau lemn de foc pe baza de comanda ,fara sa le vad inainte ,am iesit in pierdere !!! Recent am rugat pe un vanzator/distribuitor de materiale de constructii din zona sa-mi aduca lemn 5x7cm x 4m. Toate erau mai subtiri, ude si strambe de la multimea de noduri pe care le aveau. Fusesem asigurat ca lemnul este uscat si drept !

Aratul curtii,mai ales pentru destelenit sau scos vie se face la aprox 40cm adancime. Tractoarele mici nici nu pot asigura o astfel de aratura insa ofertele pe cere le-am avut erau de la proprietari de astfel de utilaje ce se bazau , corect, pe faptul ca eu nu ma pricep si oricum nu voi masura adancimea araturii. In anul urmator via veche pe care o credeam scoasa a reaparut aprope integral, iar aratura ,aveam sa aflu de la concurenta ca se facuse la doar 25 cm adancime.
Zona destinata legumelor pe care le cultivam in primii ani , a fost arata cu calul. Rezultatul felului in care localnicul si-a manvrat calul , probabil mult mai atent la sticla de tuica ce-i iesea jumatate din buzunar ,decat la lucrare ,a fost ca dupa aceasta aratura" a trebuit sa folosesc tarnacopul [NU EXAGEREZ!] si apoi sa sap din nou la cazma toata zona. Cand respectivul a terminat lucrarea a plecat si cu ceva din curte care nu intrase in intelegerea noastra , datorita neatentiei mele.
Lista minunatiilor" de care am avut parte datorita increderii este mult mai lunga dar ma opresc aici pentru a nu-i speria prea tare pe cei ce doresc sa se mute la tara.

Odata ce am inteles ca primul meu gand atunci cand m-am mutat la tara a fost corect [totul prin forte proprii] si ca orice rabat ma va costa, am inceput sa renunt la ajutoare.
De ex: Am invatat sa cosesc. Nu-mi trebuie masa verde ,dar faceama asta pentru aspectul curtii. La scurt timp dupa ce reuseam sa termin de tuns iarba in toata curtea,trebuia sa incep din nou fiindca crescuse la loc acolo de unde incepusem. Apoi am cumparat o motocoasa pe care o folosesc doar in zona circulata, in rest fiind lucerna.
Benzina cumpar de la oras fiindca ce am luat de la pompa locala mi-a fiert" motorul iarna la minus 15 grade si nu s-a stricat atunci doar masina mea. Aud acum ca proprietarul peco-ului a renuntat sa mai vanda "matrafox" dar dupa ce a trebuit sa schimb setul motor nu mai am suficient curaj sa fac o noua incercare. Acelas om de afaceri" mi-a cerut sa platec datoria la apa a fostilor proprietari,atunci cand am venit in sat ,cu toate ca acestia m-au asigurat ca au achitat-o.

Nu vreau sa ramana cineva cu impresia ca toti locuitorii satelor sant asa. De regula primii care vin la un nou mutat sa-si ofere serviciile sant oportunistii. Oamenii seriosi si pe care ne putem baza ,greu ar accepta o lucrare fiindca de regula sant tot timpul ocupati. Sant oameni la tara cu care ti-e mai mare dragul sa comunici si sa asculti cuvinte pline de intelepciune adunate in generatii ,dar pe ei trebuie sa-i vizitezi acasa ,nu-i vezi pe strada sau la localuri sprijinind garduri ori asteptand cu o bere in mana, sa-i ia cineva la lucru.
De ex. in perioada cand ma luptam cu iarba din curte ajutat doar de o coasa nu prea bine ascutita , o vecina in varsta, vazand ca ma "scarpin in cap" inainte de primul atac ,mi-a spus ca-mi stie dilema. Ochii se sperie la vederea campului ,dar daca ma apuc ,mainile fac treaba ! Asa a si fost. La inceput. Manuiund coasa fara sa ma gandesc la vreun program de lucru am reusit sa-i vin de hac ierbii de cateva ori dar apoi am inceput sa ma sperii cu totul ,nu numai ochii, datorita lipsei de sens a modului in care-mi petreceam timpul liber. Ce sa-i faci ? Fiecare generatie are viziunea ei asupra lucrurilor care sant mai importante ,insa vorbele batranei nu pot fi contestate nici atunci cand e vorba de documentatia necesara de parcurs pentru o lucrare de diploma sau invatarea unei noi tehnologii.

miercuri, iulie 17

Cumpararea casei si vecinii.
Nu lasati nimic neclar la cumpararea casei si mai ales nu va bazati pe bunul simt !!
Mie mi s-a parut inutil sa merg impreuna cu actele si proprietarul de la care cumparam casa pe la vecini ca sa vad daca exista dispute si sa pun lucrurile la punct de la inceput. Mare greseala ! Mai mult decat atat , terenul pe care il aveam in spatele casei nu avea gard fata de vecini decat pe 20% din lungime si nu mi sa- parut necesar sa-l fac imediat bazandu-ma pe bunul simt. Ce s-a intamplat ? Vecinul din spate s-a dus la primarie si si-a facut un nou cadastru in care a cuprins si terenul nostru neinprejmuit iar noi am fost nevoiti sa renuntam la jumatate din el fiindca acum aveam si noi si vecinul acte pe aceiasi bucata si s-a facut impartirea.Pentru a se pierde urma ilegalitatii vecinii au vandut" imediat proprietatea propriilor copii. Toata tevatura asta vecinii din spate au facut-o pentru a castiga 60mp de teren. Am scris bine 60mp nu 600mp,nu 600 ha ci doar o bucata lunga de 40m si lata de 1,5m. Va dati seama ca Rebreanu nu a exagerat cu nimic in romanul sau Ion.
Asa ca atentie mare la acte vecini eventuale dispute si garduri. Se pare ca daca un vecin foloseste cativa ani o parcela cu bunavointa dv. tacita poate deveni proprietar pe acel pamant in baza legislatiei de la tara ,..alta decat la oras. Eu asta am patit, am preferat sa cedez decat sa trec printr-un proces pentru 60mp.



Imprejmuirea proprietatii.
Pentru cineva de la oras cum este si cazul meu ,imprejmuirea curtii e ceva ce tine de aspect in primul rand ,dar gardurile nu au doar functie decorativa. Curtea noastra e imprejmuita cu gard de lemn la strada si in rest cu plasa. Partea de la strada are fundatie de piatra. In imediata ei apropiere pe interior ,fostii proprietari au plantat copaci. In timp pomii au crescut iar radacinile lor au afectat vizibil fundatia gardului facand ca torentii care se scurg pe sosea sa intre si in curtea noatra prin crapaturi.

Cand ne-am mutat la tara aveam deja doi caini pe care pana atunci ii tineam in apartament. E vorba de o femela de pitbull si una de bull terrier. Pentru ele curtea de 2500 mp a fost paradisul si au luat repede in stapanire noul teritoriu. Cu toata blandetea pe care o aratau in oras ,aici devenisera destul de agresive si doar gardul le tinea sa nu muste vreun trecator.
Intr-o zi am tras o sperietura serioasa cand le-am vazut cum se apropiau de casa bucuroase, insotind o fetita de aprox. 3 ani care intrase la noi printr-o spartura a plasei facuta de cainii nostri. Era copilul vecinilor lasat nesupravegheat.
In timp am aflat ca 50 cm este limita pana la care sapa cainii si daca vrem sa-i tinem in siguranta in interiorul curtii e bine sa ingropam armatura pentru beton la baza gardului din plasa pana la adancimea amintita. Astfel impiedicam cainii nostri sa iasa si sa atace pe cineva ori sa se expuna pericolului reprezentat de masini. In acelas timp impiedicam cainii vecinilor sa ne viziteze curtea.
La noi in zona exista o practica condamnabila a ciobanilor si crescatorilor de animale in general ,care alunga cainii odata cu venirea anotimpului friguros. Primavara ,cei care au reusit sa treaca iarna devin iarasi utili si sant reprimiti in serviciu". Astfel curtea mea in prima iarna a fost tot timpul vizitata de ciobansti mai mari decat cainii nostri si care erau capabili sa manance orice parea de origine biologica , noroc ca noi nu crestem pui sau alte oratanii.

O alta calitate a imprejmuirilor este aceea ca ne ofera intimitate. Intr-un fel ne simtim intr-o curte atunci cand stam la masa sub un umbrar alaturi de invitati in vazul trecatorilor si a vecinilor foarte curiosi dealtfel si altfel ne destidem cand santem feriti de priviri nedorite. Lucram de placere atunci cand avem intimitate si ne putem concentra in comparatie cu situatia in care santem mereu salutati peste gard sau sfatuiti minute in sir despre ce si cum ar trebui sa facem si asta indiferent daca santem de meserie sau nu.
Uscatul rufelor sau o simpla modificare a unei usi la casa pentru care e posibil sa ni se ceara proiect se pot face fara probleme atunci cand avem intimitate.

Tatal meu a avut pentru pescuit un moped care i-a fost furat din curte datorita faptului ca motoreta se vedea din srada si stiti cum e -" o vede azi,o vede maine ,astfel dorinta-i gata , privind la ea de saptamani ii cade draga ...roaTA"

O ultima remarca legata de imprejmuiri se refera de curentii de aer. Ni s-a intamplat de cateva ori sa suportam vanturi in zona care au trantit garduri la pamant prin vecini. Garduri cu fundatie si stalpi de beton dar care nu lasau deloc curentii sa treaca. Exista mai multe variante de gard opac pentru vedere dar care permit curentilor de aer trecerea. Una ar fi cea cu scanduri intercalate pe o parte si alta a traversei de lemn pe care sant prinse.
Alta varianta este cu scanduri orizontale inclinate si ar mai fi cea cu plasa de otel dublata de plasa pvc cu grad mare de umbrire ce se gaseste la magazinele de profil , ori iedera sau vita de vie. Sigur se poate pune si scandura langa scandura dar numai pe o structura f. solida.
Sa ne gandim ca la oras astfel de garduri sant de mici dimensiuni iar curentii de aer scad mult in intensitate printre blocuri pe cand la tara lucrurile stau altfel.

Iarna gardurile pot opri zapada sa ne umple curtea in zona circulata iar o veranda de gradina e posibil sa ramana pe loc vara la o rafala da vant daca avem un gard serios.
La noi o veranda ce acoperea masina [3x3m] , de rafie, cumparata din comert, cu tot ancorajul a plecat ca o racheta din locul unde era fixata" datorita vantului direct.

Pentru aceste probleme noi am ales o varianta hibrid" datorita costurilor ridicate ale unui gard din lemn ce ar trebui sa aiba lungimea totala de aproape 200m. Am imprejmuit cu gard opac zona de circulatie ,mica,in apropierea casei iar in restul curtii gard de plasa.

marți, iulie 16

Despre amenajari- 2

A mai ramas sa povestesc doar despre placarea peretilor ,pe minimum de suprafata posibila, care se poate face dupa ce s-a tencuit. Neexistand aderenta intre ciment si pamant, tencuirea la casele de paianta se face dupa ce in prealabil s-au batutu cuie de 100-150mm lungime la distante intre ele de 100-150mm de care se leaga sarma astfel incat sa creeze o retea asemanatoere unei plase. De acest suport se va prinde tencuiala ce trebuie sa aiba 2 cm grosime.Compozitia mortarului de tencuiala este din nisip de rau sau de cariera , ciment, var praf la sac si apa. Sant mai multe retete in functie de destinatia [umezeala] incaperii.
Noi am schimbat asezarea bucatariei de 3 ori in cei 10 ani de cand locuim la tara. Prima a fost instalata in capatul unui hol, care fiind cumva improvizata a fost refacuta intr-o locatie mai larga. Apoi ne-am dat seama ca stilul nostru de alimentatie facea inutila ocuparea unei camere cu aceasta destinatie ,asa ca am pus pe hartie ce aveam nevoie in bucatarie si a rezultat ca o nisa/minibucatarie dotata cu plita electrica incorporata in blatul chiuvetei +hota+steamer,blender si mixer plus filtru de apa potabila si minimum de vesela ne vor fi suficiente. Astfel ultima varianta a bucatariei ,cea actuala,se afla intr-o nisa in sufragerie creata prin construirea unui mic perete fals din lemn si rigips.
Ar mai fi de spus cateva cuvinte despre renovari . In ciuda lejeritatii cu care privesc oamenii din mediul rural legislatia ,va asigur ca se pot plati amenzi destul de mari pentru constructii neautorizate. Sigur nu e vorba aici de apa sau canalizare ci de ridicarea unor constructii cum ar fi verande de gradina sau dependinte ale casei realizate cu fundatie. Totusi cel mai bine este sa va interesati intai la primarie unde e posibil sa gasiti alte reguli in functie de apartenente sau simpatii. Astfel eu a trebuit sa intocmesc proiect la arhitect,sa obtin avizul de mediu si apoi autorizatia de constructie de la primarie doar pentru inchiderea prispei.


Despre amenajari.

Mai e nevoie de pardoseala din beton al carui calcul trebuie sa vi-l faceti fiecare in parte in functie de marimea casei si pretul din zona al materialelor
Pot totusi sa spun ca grosimea minima a placii de beton trebuie sa fie de 8cm. Cota superioara a placii turnate trebuie sa fie de regula aceiasi cu cea deja existenta si in concordanta cu inaltimea pragurilor de la usi,asa ca vom sapa grosimea placii plus inca 5cm pe care-i vom umple cu pietris peste care va veni armatura sustinuta de sarme [diametru 6mm infipte in pamant]la aproximativ 3cm inaltime de suprafata pietrisului.
Compozitia betonului este de 4 parti agregat [pietris + nisip amestecate , se cumpara ca atare din depozite], la care se adauga 1 parte [liant] ciment, plus apa. Pe o suprafata plana si betonata se amesteca agregatul cu liantul uscate , apaoi se vace in mijloc o cuveta unde se pune apa [nu prea multa odata] si se amesteca din nou pana la consistenta la care apa nu se separa de amestec aparand la suparafata.
Toate aceste lucrari ca si multe altele noi le-am facut cu forte proprii si la costuiri mici. Dupa cum vedeti nu e nimic complicat si nu e nevoie de meseriasi""[foarte scumpi de-altfel]care sant de regulla interesati de plata ori de rapiditattea lucrarii si mai putin de calitate ori aspect. In imagini noua scurgere,cea mare :
Sapatura am facut-o manual ,singura temere era sa nu gasesc ceva munitie neexplodata dat fiind faptul ca la noi in curte in WW2 a fost garnizoana germana.

Utilitati obligatorii, dar fara bani multi

Eu cred ca mutarea la tara este posibila pentru persoane din oricare categorie de venituri si voi continua sa scriu despre lucruri ce ar putea interesa pe cei care vor sa faca asta dar nu au sume importante disponibile ,nu vor sa-si construiasca o casa noua asa cum au vazut ei nu stiu unde si nici nu vor angaja oameni ca sa le faca treaba.
Cotinuand cu tonul pragmatic voi spune ca peretii unei case din paianta nu trebuie tencuiti pe ambele parti fiindca se pot deteriora in timp. Acoperisul din materiale traditionale [olana] e foarte bun dar necesita grija si intretinere o data la cativa ani ori dupa ploi abundente si de lunga durata. Eu am pierdut o magazie care s-a daramat in cursul unei ploi f. abundente fiindca nu am stiut ca trebuia sa-i repar acoperisul. Practic e nevoie ca suprafata care sustine olana sa fie plana ,fara adancituri sau olane sparte, iar cel mai usor o astfel de probleme se depisteaza datprita infiltratiilor vizibile pe dededubtul acoperisului dupa o ploaie serioasa.

Obisnuinta buna a dusului si a apei calde in casa nu trebuie sa dispara odata mutati la tara. Nu cred ca daca veti cumpara o casa batraneasca la un pret mic ,va avea astfel de utilitati. Asa ca am sa va povestesc modul meu de a rezolva problema inca din prima luna a mutarii noastre in Cerna.
Datorita faptului ca nu aveam set de filiere pentru teava metalica [intre timp l-am cumparat],am adus apa in casa printr-o teava pexal de 20 mm invelita in doua straturi de burete special destinat izolarii ei. Am bandajat-o cu folie de plastic si am ingropat-o la 70 cm adancime in pamant ,nu inainte de a o acoperi si cu un rand de olana ce are ca scop sa o fereasca de eventuale lovituri ale cazmalei in cazul in care voi uita traseul ei incercand sa construiesc ceva in imediata vecinatate. Am facut o gaura in fundatia casei [piatra imbinata cu pamant]si am montat o teava de 50mm din PVC indoita la 90 grade ,cat mai larg, pana la cativa centrimetrui deasupar cotei pana la care urma sa torn pardoseala de beton. Gaura din jurul tevii am reparat-o cu mortar.
Pe aici a ajuns in casa teava pexal cu tot cu invelisul ei izolator si primul fiting montat a fost um robinet cu bila la care apelez de cate ori am ceva de reparat sau de modificat la instalatia interioara.

Incalzirea apei,dupa ce am renuntat la a mai pune baza pe panouri solare, mai mult sau mai putin savante, datorita inconstantei si imprevizibilitatii temperaturii obtinute , am montat doua boilere electrice.
Acum dupa xceva experienta, un boiler de 5L deserveste chiuvetele de la baie si bucatarie aflate pe cele doua parti ale unui perete si unul de 30L pentru dus.
Rationament ; un singur boiler mare [30l]ar fi putut deservi cu brio tot ce era nevoie in casa dar asta ar fi insemnat ca indiferent de consum sa tinem mereu la o temperatura de aprox. 50 grade un volum de 30 L apa marind consumul elctric inutil. Apoi existenta unei singure surse de apa calda in acasa [avem 4 chiuvete] ar fi facut necesara montarea unor conducte lungi ce ar fi adus cu ele intarzierea cu care ar fi ajuns apa calda la robinet. Cu un boiler de 5L asiguram apa calda la chiuvete [conducte f. scurte]. iar cel mare e folosit pentru dus. Asta este situatia acum, pentru ca initial am montat doar pe cel de 30 l iar consumul electric era aprope dublu fata de varianta actuala. Seara inchideam incalzirea apei care insa devenea ,iarna, calie pana dimineata fiind necesar sa o reancalzim.
Experienta ne-a aratat ca trebuie boilere locale [conducte cat mai scurte] si de capacitati adecvate scopului

Asa cum am adus apa in casa am trecurat prin fundatie si conducta pentru scurgere care ajunge intr-o goapa in curte umpluta pe jumatate cu pietre si acoperita cu azbociment contra apei de ploaie. La inceput groapa afost de 2m diametru si 1m adancime , pentru ca apoi sa sapam una mult mai mare asa cum se vede in foto.

Daca toate aceste lucrari sant facute pe cont propriu cheltuielile sant mici chiar si la ora actuala cand preturile nu mai sant ca in 2003 ,anul mutarii noastre la tara.
Astfel 20m pexal de 16mm pentru instalatia interioara si aprox. 20m pexal de 20mm la exterior plus izolatia aferenta nu trec de 150 - 200 ron. Racordurile au preturi intre 5 si 15 ron/buc. Chei necesare 22-24-26 plus "bonfaier" [fierastrau pentru metal, sau numai panza] pentru taierea tevii. Aproximez ca e vorba pentru o casa normala [baie /bucaratie] de inca 250 ron.
Boilerele pot fi cumparate noi la preturi cuprinse intre 250 si 500 ron ,sau SH de pe 'net la 100-3oo ron.
Teava pentru scurgere nu e nici ea scumpa.
Vorbim de o suma de aprox. 500 ron pentru a avea apa calda si scurgere iar timpul necesar realizarii ei de catre un barbat singur dar priceput nu va trece de o saptamana si astfel o casa la tara cumparata cu bani f. putini fiind lipsita de utilitati poate capata facilitatile cu care ne-am obisnuit la oras.

duminică, iulie 14

Case traditionale

Casele din regiunea dobrogei sant in marea lor majoritate construite din "ceamur".E vorba de pamant galben amestecat cu paie dar turnat monolit ,nu din caramizi [chirpici] ziditi. Fundatiile se realizeaza din piatra cu pamant tencuite apoi.
Ei bine aceste realizari care astazi par cu mult depasite au totusi unele calitati incontestabile , dar si neajunsuri.
In primul rand sant destul de rezistente in timp daca sant facute cum trebuie.Casa mea ,ca si multe altele din localitate se apropie de 100 de ani,adica a trecut de razboi si de cutremurele cele mai importante din istoria noastra recenta fara mari probleme. Acest lucru cred ca se datoreaza faptului ca atat fundatia cat si peretii au o anumita elasticitate care lipseste zidariei de caramida sau betonului.
Izolarea termica si fonica este superioara peretilor pe care-i aveam la bloc. Chiar daca vara in Dobrogea temperaturile ajung la cote alarmante casa nu se supraincalzeste si nu ne transforma noapte in insomniaci.Aici este si meritul acoperisului din olana.
Orice lucrare mai mica sau mai mare care implica gaurirea peretilor se face cu multa usurinta
In tarile vestice unii dintre iubitorii caselor eco au reinviat acest tip de constructie ieftin si usor de realizat

Inconvenientul principal consta in faptul ca acest material se imnoaie la apa si este perforat cu usurinta de rozatoare daca nu este protejat cu tencuiala exterioara.
Orice anexa din acelas material lipita de casa nu se va mai imbina parfect cu zidul deja existent si in timp scurt, dupa uscarea peretelui nou, vor apare spatii intre cele doua.
Peretii nu sant nicidata perfect plani sau cu laturi perfect verticale dat fiind faptul ca de regula la baza sant ceva mai grosi decat la partea superioara.

Daca punem in balanta calitatile si defectele eu cred ca aceste case sant pe nedrept privite ca depasite. Daca proprietarul cunoaste un minim de particularitati ale materialului amintite si de mine aici ,o astfel de casa poate usor depasi in timp una realizata din BCA care se stie ca e lipsit de elesticitate sau portanta si care nu depaseste paianta nici la capitolul izolatie. Despre casele realizate din boltari prefer sa nu vorbesc prea mult. Voi spune doar ca am renuntat la o fereastra din hol si am zidit-o cu boltari , acesta fiind materialul cel mai la indemana. In iarna aceia am avut doar pe acea suprafata intai apa [condens], apoi mucegai, iar la intoarcere dupa cateva zile de vacanta iarna am gasit acolo gheata chiar daca in casa fara incalzire sant in permanenta 5-7 grade.

Ca sa nu uit un amanunt important ,..o casa din paianta realizata cu simt de raspundere trebuie sa aiba peretii de minim 40cm grosime, altfel balanta intre calitati si necalitati nu mai ramane aceeasi !

Scriu aceste randuri pentru ca o familie ce doreste sa se mute la tara si care are in vedere o astfel de casa sa stie ca se poate locui in ea in conditii mai bune dacat in multe dintre cele cu materiale mai noi, mai ales daca acestea din urma,sant realizate fara respectarea tehnologiei specifce materialului ales ,lucru ce se intampla des in maediul rural.



Cu Aro 10 la Pecineaga , plus o imagine ,dintre primele realizate pe calculator si care viza amenajarea curtii.

Doua unghiuri de abordare diferite.

De la momentul in care am intrat pentru prima data in curte ,ca proprietari, au trecut ceva ani si multe dintre lucrurile pe care le visam atuci s-au realizat. La altele am renuntat convinsi ca erau gresite, dar sant si unele la care mai visam inca.
Mutarea noastra din oras nu a avut niciodata ca obiectiv dorinta de a agonisi , ori de a arata gradinarului ca putem creste castraveti mai bine decat el , ci doar speranta ca acolo ne vom gasi linistea , acea liniste creatoare de stabilitate si de ganduri frumoase care sa ne faca sa interpretam viata ca pe un dar minunat si nu ca pe o corvoada de care doar trecerea la Dumnezeu ne poate scapa.
Tumultul vietii citadine contorsioneaza gandirea ,ne face sa vrem lucruri la moda fara a ne lasa timp de introspectie.
Asa se face ca la un moment dat ne trezim plini de datorii la banci si cu probleme de sanatate datorate imposibilitatii de a citi semnalele organismului epuizat de nefiresc.
Prinsi intr-un cerc vicios care nu ne lasa liberi nici atunci cand a venit vremea pensiei devenim pe nesimtite pioni ai societatii consumeriste cu ai sai zei: contul bancar ,orgoliul si moda.

Noi am ales simplitatea. Am ales sa minimizam cheltuielile stiind ca pentru fiecare produs la moda ce ne este impus de societate trebuie platit un pret mult mai mare si extins pe mai multe planuri de cat este el afisat pe eticheta.
Am ales de ex. sa finalizam renovarea casei intr-un timp mai lung fara a apela la banci.
Unii dintre vecinii nostri , impinsi probabil de orgoliu ,au facut imprumuturi, iar acum cand noi stam seara pe veranda urmarind aparita lunii cu binoclul abia se intorc de la serviciu,sau servicii,sau munca pe campurile altora, ori nu de putine ori de la spital si toate astea doar ca sa plateasca imprumuturi girate cu casa si datorita carorora acum au gresie pe prispa si apa in casa cum nici nu credeau ca se poate in urma cu doar cativa ani.
Orice problema , sau necesitate care apare intr-o casa din mediul rural si nu numai ,are mai multe solutii. Depinde de noi daca alegem sa platim , sau sa gandim si sa o rezolvam noi insine.

Un alt exemplu- masina pe care o avem acum nu este germana [moda], nici frantuzeasca [noua +programul rabla],ci romaneasca ,din "86,cu motorul cel mai mic din gama ei , dar pe care o pot repara si intretine singur cu costuri f. reduse si nu in ultimul rand mandru de a fi detinator al unui produs romanesc ce nu de putine ori a ajuns acolo unde BMW Z, de ex, poate doar sa viseze.
E vorba de un ARO 10 cu prelata ,motor de 1300, frane disc pe toate rotile ,4x4 ,revizionat integral de mine dar avand sustinerea inimosilor membri ai forumului Aro din randurile carora fac parte de mai bine de 2 ani.
Nu va ganditi ca stand la tara era nevoie de o astfel de masina, fiindca noi nu avem nimic de carat cu ea. O folosim doar pentru excursii ,in special la mare , pescuit si plimbat pe sosea fara prelata atunci cand soarele devine incandescent"

sâmbătă, iulie 13

propriile legume,..?!

Am incercat pentru prima oara impreuna cu sotia mea si tatal meu ,care se mutase cu noi, sa producem propriile legume pe suprafete mici. Rezultatele au fost mult peste asteptari.Norocul incepatorului!
Oricum, avem obiceiul ca inainte de a incerca un domeniu nou sa cumparam carti si sa ne familiarizam cu tehnologiile ,lucru pe care l-am facut si de aceasta data. Asa am invatat cum se fac vadurile pentru rosii ,cum trebuie sa arate rasadurile inainte de plantare , cum se face udarea sau copilirea",de ce rasadul trebuie plantat in partea de jos a vadului si nu in varf ,cum am fi vrut noi, ca si faptul ca ploaia nu are numai efecte benefice asupra plantelor.
Rosiile au fost mai frumoase de cat ale vecinilor localnici si asta a generat unele discutii in zona , cum ca am fi folosit ceva pentru crestere rapida care e toxic , sau ca am fi adus rasaduri de-afara"....
Succesul nostru insa se datora faptului ca tatal meu uda plantele [umplea vadurile]in fiecare seara fara nici un fel de economie la apa. Asa se face ca toamna ,cand am tras linie visavis de rentabilitatea intreprinderii ,am constatat crasa ei nerentabilitate.
Ne-am promis ca in anii care vor veni vom fi mai economi cu apa ,care cu tot pretul scazut , umfla mult nota de plata.
Apoi am aflat ca detinatorii de sere care fac vanzare de legume au apa gratuit din paraul Cerna care trece chiar pe landa curtile lor , ca-si cresc singuri rasadurile pe care le planteaza la distante mai mici de cat scriau specialistii in carti si ca foloseau folie neecologica" adica aceea care nu se degradeaza f. repede de la soare. Destui localnici insa , de la noi ,ori din satele invecinate au renuntat la a mai cultiva legume din simplul motiv ca e mai ieftin si mai comod sa le cumpere. Practic traditia care-i facea sa nu conceapa curtea fara zarzavaturi sau oratanii si-a pierdut din influenta si oamenii au inceput sa faca socoteli si sa constate ca asa zisa vrednicie" ii arde la buzunar. La fel de intampla si cu terenurile agricole care raman necultivate datorita nerentabilitatii. Formele de asociere si infiintarea culturilor pe suprafete mari irigate dau sens agriculturii , insa tot traditia nu-i lasa pe oameni sa-si instraineze terenurile oricat de pagubos ar fi sa le pastreze.
Cand am cumparat noi casa la tara primarul de atunci al localitatii a vrut sa ne dea 1 ha de teren arabil in folosinta crezand ca-l vom cultiva cu cereale ca sa putem tine animale. Nu mica i-a fost mirarea atunci cand l-am refuzat.Acum,dupa doar cativa ani, curtile care au doar gazon se inmultesc si nu mai mira pe nimeni.

Curtea era plina de pomi fructiferi, lucru ce ne-a bucurat la inceput, dar care s-a dovedit a fi un fals beneficiu. De ce ? Fiindca majoritatea lor erau pomi nealtoiti si batrani ,cu fructe de slaba calitate. Dupa cativa ani am eliberat terenul am arat si am plantat lucerna considerata de autorii cartilor despre pomicultura benefica pentru compozitia pamantului destinat livezii. Lucerna a facut sa dispara mare parte dintre buruieni iar in toamna asta vom planta pomii.
Dupa cum vedeti nu am spus nimic depre pasari de curte sau animale crescute pentru carne ori pentru lapte si asta pentru ca santem vegetarieni, antialcoolici,nefumatori si cu ceva ani de cand am renuntat la televizor. Spectacolul naturii fiind suficient de captivant in zona unde ne-am mmutat ca sa renuntam fara regrete la unicul element producator de sress ramas in casa.

Acum,..indiferent de tipul de alimentatie ,iarna tot omul are nevoie de incalzire. Am trecut si noi prin cateva tipuri de astfel de lucrari ale caror beneficii si neajunsuri le voi puncta aici :
-Soba catalitica ,cu butelie- simpla ,practica,comoda , dar in ciuda reclamei care i se face, producatoare de miros de gaz ars. Am renuntat f. repede la ea.
-Godinul pe lemne-instalare simpla , costuri reduse cu combustibilul insa incalzeste o singura camera iar daca montam mai multe in casa nu ne mai ramane timp si pentru altceva decat alimentarea lor. Deloc de neglijat volumul de munca datorat tipului de combustibil [lemn] care trebuie carat cu un mijloc de transport pana acasa ,taiat si apoi spart, plus curatarea saptamanala a burlanelor daca se foloseste lemn de esenta moale [ca in zona noastra],de ex. tei.
- incalzire centrala cu gaz -costuri ridcate cu combustibilul si instalatia, periculozitate ,iara daca folosim o butelie exterioara de mare capacitate ,iarna e posibil sa apara probleme datorita scaderii presiuni si a inghetarii apei continute de butelie.
-incalzirea centrala cu lemne. Asta este ce avem noi acum ,cu precizarea ca instalatia de calorifere cat si centrala au fost proiectate si construite de mine. Functionare e de doua feluri: prin gravitatie ,sau termosifon cum i se mai spune, atunci cand temperaturile coboara sub 0 grade si cu pompa de recirculare cand nu e f. frig. Se stie ca functionarea prin gravitatie se datoreaza diferentei de densitate/greutate a apei[agent termic],ce nu se obtine atunci cand afara nu e suficient de rece.
Cheltuielile de incalzire a patru camere se ridica la aprox. 3 mil/luna , adica 3 m. steri de lemn de tei.
Camera in care sta centrala/soba [sufrageria] ,este incalzita direct de la ea fara calorifer ,iar asta ne face sa simtim starea pe care o poate da doar incalzirea cu lemne in jurul careia se aduna seara familia pentru cina ,discutii ,sau pur si simplu pentru stat comod in timp ce citim. Pentru astfel de lucruri cred eu ca e minunata viata la tara si nu pentru a reinventa roata de la caruta la care satenii au renuntat de mult.

Zona in care ne-am mutat - foto



Ramasesem dator cu imagini din zona muntilor Macin. Este si o fotografie de la casa memoriala Panait Cerna ,o alta care aminteste de faptul ca aici se organizeaza excursii pe traseele turistice din zona calare pe bidiviii blanzi ai ocolului silvic Cerna , precum si o imagine de la o competitie Off-road dobrogeana.


Sotia mea in curte. Venise primavara !
Primele lucruri pe care le-am facut dupa cumpararea casei au fost legate de confort si utilitati. Am adus apa ,printr-o conducta subterana izolata ,din zona gradinii in vecinatatea casei si in bucataria plus baia incropite la repezeala. Am facut un fel de canalizare de mici dimensiuni dar care s-a dovedit utila cativa ani. Am turnat pardoseala de beton in doua camere si dupa o perioada scurta de utilizare a sobei cu GPL ,am procurat un godin facand cunostinta cu particularitatile incalzirii cu lemne.
Cumparasem deja din Galati o drujba si un ax pentru circular care dupa montare a ajutat la debitarea scandurei pentru streasina casei. Era deja Octombrie. Iarna care a urmat nu a fost dificila datorita entuziasmului si dorintei noastre de a face cunostinta cu noile realitati. Oricum, pentru doi soti indragostiti de statul la cort toate astea au reprezentat doar o noua provocare.
Sa nu uit! WC-ul traditional din curte a fost dublat de un P.P.[toaleta ecologica,chimica, destinata rulotelor si ambarcatiunilor]
Ferestrele au trebuit reparate ori inlocuite atunci cand ne-am dat seama ca aceste simboluri a libertatii devenisera pentru noi tot una cu senzatia de frig si cale de intrare pentru fulgii de zapata dornici sa ne cunoasca.
Nu a mai fost niciodata ca atunci. Ne simteam ca niste exploratori ai unui alt univers guvernat de legi diferite , nu neaparat mai dure ,dar care-si cereau dreptul la respectul dat de cunoastere.

Apoi a venit primavara. Soarele probabil ca ne urmarise toata iarna si nu i-a dat voie acesteia ca sa aduca mult ger. In martie ,cand am inceput sa umblam pe-afara si altfel decat cu privirea-n pamant l-am zarit intaia data ca pe-o pata luminata, de care depindeau acum de la de la rosia din curte pa-n la gheata de pe drum.

foto



Primele doua imagini sant din orasul si santierul unde am lucrat in Italia,apoi casa asa cum era atunci cand am cumparat-o impreuna cu primii [de fapt primele] nostri aparatori.Ultimile imagini sant din Vama din perioda cand cautam casa si cand acolo domneu corturile.