Se schimba anotimpul,..in gand.

Nu pot sa redau frumusetea timpului pe care il traim prin imagini sau prin semnele naturii prevestitoare de primavara fiindca asta ar insemna sa recurg la fotografie si prefer sa vad natuara pe viu si nu intr-o copie ,insa pot descrie starile pe care le creeaza aceste timpuri.
Pot evoca lumina stralucitoare a primaverii  ca unda purtatoare de speranta  , sau ca o reflectare a artelor renasterii menite sa inoveze frumosul  intr-un perpetuu carusel al trairilor ce nu ne lasa sufletul sa doarma ci-l trezesc cu promisiunea unor noi si tot mai frumoase senzatii.
Cum putem intelege frumosul in fata unui tablou al lui Luchian,prin ochii uluiti ai unui contemporan cu el ,decat ca pe o sursa de lumina spirituala ce se adauga la cele stiute pana atunci, fara insa a copia ,fara a repeta sau egala ci reusind sa descrie prin trasaturi de penel nasterea unui nou univers de trairi in care rosul nu inseamna neaparat patima ,iar verdele nu tine doar de vegetal . Tot asa primavara ni se arata tot mai frumasa ,mai proaspata si mai vie pe masura ce noi oamenii recunoastem tot mai putin din cele trecute in contemporan.
Discrepanta dintre devenirile oamenilor in contrast cu ale naturii  face tot mai acute accentele de speranta presarate de Martie peste ghirlandele de facturi ,retete si chitante ,monoton si ostil  imprimate, ce stau marturie a tributului platit emanciparii.
John Lenon spunea ca el nu crede decat in el ! Oare cat de lipsit de primavara trebuie sa ajunga un suflet pentru a respinge Evidenta la care chiar si el se intoarce de cate ori sta la taifas cu tristetea ,uitant ca sant arbori ce-l astepta sa-i vada,uitand ca si luna e aici pentru el, ca oamenii insasi nu au doar rolul de martori ai angoaselor  sale  izvorate din "eu.

Peste  aceste reziduri sufletesti ale insingurarii ,.primavara asterne un covor de speranta uitare si cer luminos tot asa cum zapata poate sa-scunda in alburi de gheata orice urma de sters ,de trecut ,de regret, de rapus..
Nimic practic, nimic imperfect sau voit. Legea fiintei nu cunoaste atomul . Nimic nu e searbat nimic nu e strict. Numai omul le-mparte pe toate-n scantei si cenusi, tot asa cum in clipe de tihna din carpe si ate construieste imitand viata ,..papusi !
Rasar ghioceii si nu mai e mult pana ce cristianice ramuri de salcii ne vom pune la usi.