Ce vara dom'le !

Fata de anii trecuti vara asta incepe sa-si faca bagajul inca inainte ca eu sa-mi dau bine seama ca a sosit ! A plouat tot la 2-3 zile in iunie si iulie de s-au saturat si agricultorii o data de apa.
Aud ca s-a facut recolta buna da' se strica pe camp din cauza ploilor care-nmoaie locu' si nu mai pot intra combinele la recolta  iar balariile par anul asta altoite cu plopul.
Albinele au fost si ele cam scumpe la vedere . Recolta de miere e slaba si unii dintre apicultori au fost nevoiti sa le hraneasca vara cu sirop asa cum nu s-a mai intamplat nici o data.
Nici fondurile europene nu-i mai incanta pe stupari ca alta data dupa ce s-a vazut anul asta ca statutul de "loterie cu premiu maxim limitat" se aplica stuparitului ca si oricarei
 ramuri a agriculturii.

Dar oamenii de la sate par imperturbabili ! Ei au tot timpul treaba de facut in acelas ritm din totdeauna  ca si cand etapele concursului pentru "cel mai aprig gospodar" ar fi in plina desfasurare.Acum e vremea 'etapelor de coasta" . Colinele din jurul localitatii mele sant  pline de oi ,vaci , capre , magari si pastori care le cresc cu "dragoste" asteptand momentul optim pentru a le transa.
Indicatorul cel mai clar al unui numar bun de fatari in grajdul cuiva poate fi schimbarea acoperisului casei cu unul modern din tabla [ fara prea multa izolatie ca asta nu se vede din strada] sub care respectivul se coace vara de caldura si iarna baga lemne in soba precum fochistii bagau carbuni in locomotivele cu aburi de pe vremuri.
Alt indicator sigur al inmultirii septelului este schimbarea masinii cu una mai "tare"  sau in caz de reusita absoluta fericitul grajdar are posibilitatea sa-si lase nitzica barba , sau macar un "cioc" a la Constantinescu ori asa cum porta vecinul venit de la oras, dar permanent vopsit  la  un  coafor de la oras [ca sa nu se vada firele albe.], moment in care  nu poate rata ocazia de a-si face manichiura si pedichiura plus un masaj la cap.
In vara asta au scapat cainii de linsaj. Legea cu pricina a fost abrogata insa se pot ucide la discretie alte animale mature sau de varsta frageda, agresive ori nu, in numele slaninii afumate , al jambonului ,al masinilor cu clima si pline de beculete, al clantelor de usa aurite sau al caselor cu etaj ,centrala automata  si acoperis rosu.
S-au inmultit combinele , vecinii nostri nu si-au mai mancat magarul ,ca acum doi ani,  iar localitatea a dat primii suspusi televizati si urnariti de DNA. A aparut in localitate un magazin cu haine SH ceea ce face ca eu sa am tricouri la discretie si mai putin loc la cuier datorita numarului de genti de plaja si esarfe cumparate de sotia mea.
Ar fi fost un an bun. Dar fara vara ?!
 Fara anotimpul in care vedem curcubeul ?
Fara  caldura  la care visam atunci cand ne-ngheata  picioarele ori ne-am saturat sa dormim inveliti cu plapuma. Fara jocul de-a africanii ce se-ndeparteaza de umbra copacului doar pentru a prinde si manca o soparla [chestie de gust !], pentru ca apoi sa revina  la umbra ?
Fara sa ne putem imagina macar pentru o clipa ca vara asta e luuunga si e posibil sa nu se mai sfarseasca niciodata !
Umbrele lasate de copaci la amiaza arata ca o balta de racoare care s-a scurs din ei ,dar ce rost are racoarea atunci cand nu santem cu adevarat toropiti de caldura iar cuvantul "iarna" nu a apucat sa se coaca suficient la soare pentru a  capata sonoritati de injuratura. Da, mie nu-mi place iarna si nu o suport decat aici la tara unde simt dogoarea sobei si unde nu trebuie sa ma lupt dimineata pentru a prinde un loc in microbusul ce ma ducea la munca si ma scapa de fleoscaiala zapezii topite cu sare ce  tinea cu tot dinadinsul sa-mi lase urme albe pe-ncaltari.
 Lunga tare ultima fraza,...dar nu mai apuc deloc sa respir atunci cand incep sa explic de ce nu suport   frigul,inghetul apelor, al fluturilor , florilor, respiratiei ,ca si al bucuriei pe care o resimt oamenii in concediu la mare cand pentru cateva zile reusesc sa uite .

Ce vara dom'le !? Nostalgica dupa ea insasi, dupa ce ar fi putut fi daca frigul si ploile ce ne pandesc de acum ar fi calatorit macar pentru un an pe Marte unde oricum e putin prea cald.

Cu toamna sant prieten vechi. Am cunoscut-o in vremea adolescentei cand ii plangeam egoist pe umar  dupa fiecare vara ce ma parasea fara motiv. Prietena buna , mereu gata sa ma transporte in abisuri de melancolie si lipsa de speranta bacoviana de unde ma readuce mereu la lumina  invesmantata in culori calde si bogatie de fructe revarsate peste gandurile mele ramase acum fara petale.