Mutarea de la oras la tara a unei familii este in general un motiv de bucurie pentru niste oameni care refuza sa mai faca parte din marele tavalug al societatii consumeriste. Pot exista totusi si unele greseli ori inconveniente. Acest blog este povestea mea si a familiei mele in cei 10 ani care s-au scurs de cand ne-am mutat la tara ,cu bune si cu mai putin bune dar rezolvabile, asa cum veti vedea.
Translate
sâmbătă, octombrie 24
Acum santem trei.
Acum trei zile sotia mea a nascut un baietel de 3 kg.
Cu toate ca sarcina a decurs normal si avem alaturi de noi un medic extraordinar la maternitatea din Braila [cea mai moderna din zona], ma uit acum cu uimire la familiile cu 2-3-4... copii tinand cont de efortul ce inseamna graviditatea si nasterea.
La varsta de 40, respectiv 50 de ani [eu] credeam ca nu vom avea parte de experienta de a fi parinti, asa ca tot ce inseamna maternitatea ne era strain. A trebuit sa invatam din carti ,discutii cu prietenii ce au trecut deja prin asta , 'net sau vanzatorii de articole pentru nou nascuti,o multime de lucruri noi pentru a putea alege intr-o oarecare cunostinta de cauza, de la tipul de scutece pana la carucior si biberon.
Din aproape in aproape am ajuns la scutecele lavabile ca baza, secondate de cele clasice din finet si doar in cazuri exceptionale vom avea scutece de unica folosinta ce prezinta riscul de a genera iritatii bebelusului ca si buzunarului parintilor. Atuul nostru este ca avem timp si uscator de rufe!
Caruciorul , dupa cateva probe si tentative de cumparare , s-a dovedit ca e nevoie sa fie ceva mai inalt daca vrem sa-l putem urma fara sa dam cu picioarele in rotile din spate. Am hotarat ca e nevoie sa se poata modifica in landou cu manerul in fata sau in spate iar partea in care sta copilul sa se poata detasa ,.....
De fapt,.. povestesc aici mai mult ca sa-mi faca curaj ,cand in realitate habar nu am ce e bine si ce nu si doar timpul ne va lamuri. Fapt e ca acum santem trei !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Buna seara, momente de mare bucurie. Un copil reprezinta desavarsirea familiei, viitorul ei si speranta in vremuri mai bune. Sa fie intr-un ceas bun, sa va traiasca si sa va bucure cu tot ceea ce va face in viata. Duminica minunata va doresc.
RăspundețiȘtergereMultumim foarte mult !
ȘtergereBine ai venit , minune !!! Sa va traiasca dragilor , sa cresca mare sanatos , sa fie un oportunist intelept si sa aiba drum luminat si protejat de ingeri !!! ...Totul e ok !! Daca universul l-a trimis , inseamna ca puteti duce , si veti fi niste parinti ABSOLUT MINUNATI !!! ....Tot ce alegiti pentru el , va fi exact ceea ce are nevoie, ce-i trebuie si ce- i este ingaduit sa aiba !!! Sunteti niste parinti binecuvantati !!! ....Imbratisari si iar imbratisari ....!!!
RăspundețiȘtergereMultumim pentru urari si cuvintele frumoase in contrast binevenit cu postarea mea de parinte tomnatec si usor speriat
ȘtergereSa creasca sanatos si sa va aduca multe bucurii!
RăspundețiȘtergereSi eu l-am avut pe praslea la 40 de ani, iar acum am depasit 60 , in timp ce el mai are un an de studentie :D
Daca dragoste e, restul vine de la sine ( completare la ce scria Marin Preda).
Stefana
Multumim !
RăspundețiȘtergereMa gandeam sa va intreb daca diferenta de varsta nu va face sa vorbiti limbi diferite ,.. dar apoi, recitind mesajul, am vazut ca raspunsul dvs e inclus in ultima fraza.
Toate cele bune.
bine ai venit flacau! Felicitari parintilor si mult succes pe viitor! Copiii cresc si cu multe si cu putine, ce au nevoie e de dragoste si liniste in casa.
RăspundețiȘtergereMultumim !
RăspundețiȘtergereoricare ar fi vârsta părinților, pe perioada adolescenței ORICUM apar disensiuni între voi (părinți vs copil); dar apoi totul revine la normal și veți fi exploatați optim! :)
RăspundețiȘtergereAlexandru e precoce la partea cu exploatarea parintilor ori in ceea ce priveste santajul sentimental. Face deja glume pe seama maica-sii de genul "of of of "atunci cand vade ca adultul incepe sa scoata "fum pe urechi"
RăspundețiȘtergereAdolescenta insa ,..mai bine nu ma gandesc. Mai e pana atunci ! O forma usoara dar cronica a sindromului Stockholm cred ca tine de rolul de parinte