Translate

duminică, noiembrie 22

Autopsia fericirii.

Gandurile trec in goana prin mintea omului ocupat cu viata, nimic nu se clarifica accesand forma utila a luciditatii datorita vitezei cu care transformam momentul in trecut ori poate datorita nevoii necontenite de nou ,indiferent de calitatea sa, izvorata din curiozitate sau plictiseala sociala cronica.
 Intr-o astfel de stare fara stare ne dorim insa aproape toti sa fim fericiti fara a reusi mai intai sa intuim cumva propriul model de fericire.
E o cursa cu obstacole  ,in parte create de societate. in parte provenite din blestemul lui Dumnezeu catre oameni condamnati sa-si castige painea cu sudoarea fruntii ,atunci cand au fost izgoniti din eden si nu in ultimul rand e o cursa cu obstacole si limitari autoimpuse de fiecare dintre noi datorita cresterii,caracterului ,anturajului, constiintei mai mult sau mai putin pastratoare de stari dadatoare de vina.
Fericirea ca stare are alt aluat decat momentele scurte de acest gen. Starea impune continuitate ce nu poate exista decat pe o fundatie temeinica avand ca liant linistea generatoare de alegeri personale ce pot fi uneori  in contradictie sau poate nu, cu moda vremii ori visele familiei sau prietenilor.
Accentul in aceasta cautare cade pe personalitate , personalizare, pe punerea in evidenta a reflectarii individale a universului in care traim , ori  aceste lucruri sant de nedorit pentru societatea si educatia zilelor noastre. Societatea are nevoie de oameni conformi, iubitori de program si sistem pseudogenerator de siguranta, iar scoala atenueaza din fasa orice urma de personalitate niveland caracterele pentru a servi mai tarziu cu eficienta sistemul.Sigur ca unii dintre noi isi pot avea reperele dadatoare de fericire personala in acest matrix al starilor la comanda economico- politica  prin mass-media , dar nu toti.
Intuitia lucrurilor ,atunci cand exista, poate fi  un reper  pentru a urma cararea galbena fara a ucide visul. Altfel insiruirea lucida , scolastica, pe o hartie a lucrurilor ce-ar putea sa ne faca fericiti seamana cu o autopsie pentru care subiectul trebuie sa fie deja mort. Acesta este insa singurul mod de a analiza reperele ce genereaza o stare nutrind speranta ca odata ansamblate la loc vor mai vietui
E un proces asemanator muzicii care insiruita pe portativ e un simbol al anostului ,dar si o samanta a incantarii.
Luciditatea pragmatica a intelegerii de sine ne poate servi ca fundal pentru un portret fericit, cu conditia de a nu uita sa inchidem la loc cufarul cu rigla de calcul.

Multi dintre noi isi doresc sa fie bogati de ex., dar nu toti putem duce asta. Atunci cand avem putere financiara si pare ca totul e posibil  valoarea lucrurilor comune incepe sa se piarda pana la a crede ca totul ni se cuvine. Poate fi  mai important pentru noi sa putem in continuare simti bucuriile simple ca de ex bucuria unei inghetate cumparata la limita bugetului ,decat confortul dat de o masina de doua tone  fata de care nimic nu mai e la fel de interesant sterilizandu-ne prin prezenta-i mediul de vise.
Exista o limita a acumularii de bunuri materiale de la care in sus ne fuge pamantul de sub picioare iar micile cumparaturi de placere de alta data devin o activitate fizica lipsita de bucurie. Un fel de fitness printre rafturi apasati in plus de greutatea gandului ca ne pierdem timpul acolo.Acesta e prim semnal de alarma.
La polul opus avem altfel de devalorizari ce tin de increderea in sine , de sensul vietii sau de convertirea  constiintei transformata astfel intr-un fel de soldat orb al luptei pentru supravietuire
Undeva intre aceste doua extreme e treapta fiecaruia dintre noi si eu cred ca o putem recunoaste atunci cand nu mai resimtim efortul necesar ocuparii unei anumite pozitii.
Atunci cand exista efort acesta inseamna multa energie consumata inutil, la fel ca o barca ce vizeaza  o viteza improprie ei, irosind energie doar pentru a crea valuri fiindca viteza  nu va creste semnificativ oricata putere am avea in motor datorita modului in care a fost construita.
Asemanator e si cu profesia. Pentru unele lucruri avem vocatie si le facem usor, cu placere , pentru altele facem efort , mult efort, care in timp ne consuma.
O prietenie poate fi benefica ,vitalizanta, dadatoare de incredere ,... sau o putem duce in spate impiedicandu-ne sa evoluam pentru ca dupa un timp , garboviti de efort, sa devenim inoportuni.

Budistii spun ca suferinta este cauzata de dorinta. Eu nu sant budist dar cred ca suferinta poate fi cauzata de dorinte nepotrivite.
A. Shopenhauer vorbeste despre demonul fiecaruia dintre noi ce ne abate de la drumul simplu spre lucrul pe care-l putem realiza si care ne  poate satisface. Iar noi romanii pe langa vorba cu capra vecinului mai avem si -Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se indeplineasca ! Eu nu ader la traditii dar de data asta cred ca zicerea are sens.
In rest , in lipsa energiilor cheltuite pe ambitii desarte , vom avea poate destula putere pentru a trai frumos lasand sa treca pe langa noi tentatiile de tot felul ce ascund interese ce nu sant ale noastre.

Ca sa atenuez aerul poate prea serios al postarii,..- Mowgli crede ca vrea sa fie urs -.https://www.youtube.com/watch?v=G60M6da__0E






2 comentarii:

  1. Va citesc de ceva timp, in tacere, asa cum se cuvinte unui musafir nepoftit. Acum, dupa ce am citit Autopsia fericirii, trebuie sa glasuiesc ceva. Imi place. Imi place cum ganditi si imi place cum exprimati ceea ce ganditi. Calatorului ii sta bine cu drumul,....voi merge mai departe, dar cu siguranta voi reveni aici sa va citesc!!.Felicitari !!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc ! Se intampla rar sa primesc un mesaj legat de altceva decat incalzirea centrala si asta-l face cu atat mai pretios.

    RăspundețiȘtergere