Rudele si prietenii

Rudele si prietenii.
De cand e omul pe pamant a existat competitie generata de orgolii , avaritie si neiubirea aproapelui care in zilele noastre ,sub imperiul capitalului a fost rebotezata" in : " dorinta de a fi cel mai bun "
Ai crede ca dupa 2000 de ani de la venirea lui Isus ,am evoluat si acum discernem mai usor binele de rau ,dar nu e asa ,..sau nu e asa mereu.
Am avut in mana o carte scrisa de un american care a trecut de la stadiul de om in putere la cel de cersetor si invers , asta marcandu-i viata si determinandu-l sa astearna totul pe hartie, cu titlul "De vorba cu Dumnezeu".
Lasand la o parte latura emotionala a povestii [pe care o puteti vedea gratuit pe "net ca film purtand acelas titlu ], o singura fraza vreau acum sa remarc-"ganditi-va ce ar face iubirea" Nu e nevoie de context ! Mesajul e valabil oriunde.
Ganditi-va daca la hotelul la care lucrati in plin sezon estival , complet ocupat, ar veni cineva pe care-l iubiti , cum v-ati face luntre si punte si i-ati gasi cazare, fata de felul in care-l tratati pe cel ce va cere o camera fara sa va cunoasca.
Ganditi-va ce-ar insemna ca un prieten sau un frate ,la care tineti, sa va ceara ajutorul ca sa repare acoperisul casei. Nu va pricepeti, dar faptul ca-l iubiti v-ar face sa va urcati in prima masina si sa ardeti de nerabdare sa ajungeti ca sa-l puteti ajuta.
Daca medicul la cabinetul caruia ati ajuns in ultima clipa, v-ar fi sot ,sotie ,frate sau sora ,oare ati mai pleca fiindca s-a sfarsit programul ? Ori v-ati destinde stiindu-va in siguranta de acum ?
Daca luam acest etalon ca baza pentru cantarirea atitudinii rudelor sau prietenilor fata de dv. atunci cand v-ati mutat la tara , ma tem ca de multe ori am putea cumva rezona cu povestea cartii de care aminteam mai sus.

Eu impreuna cu sotia mea , am hotarat in 2002 sa ne mutam la tara , iar reactiile au fost dupa cum urmeaza :

Din partea fratelui meu... liniste, atunci cand nu primeam de la el telefoane avand menirea de a ma face sa ma simt prost. Dupa 10 ani lucrurile stau la fel,mai putin telefoanele.
Eu l-am mai vizitat de cateva ori in primii ani dar neprimind nici o contarvizita" am renuntat.
Mama mea ne-a vizitat ,singura,[are 75 ani !] dar nu a observat frumusetea peisajului sau muntii Macinului ,spunandu-mi ca a stat pe partea dreapta a masinii . Apoi dupa cativa ani ,atunci cand totul era pus la punct, iar eu si sotia mea incepusem sa simtim pe de-a-ntregul roadele linistii pe care o semanasem cand am renuntat la oras , m-a intreabat ,parca neintelegand sau ignorand totul, daca "nu-mi pare rau, acum, ca m-am mutat la tara ?"
Din partea rudelor sotiei ,..liniste. Cred ca e vorba de intuitie ! In fond asta cautam :}} Totusi primim cam la 2 ani cate o inspectie de f. scurta durata din partea "aripii tinere". Insa nimic din toate astea nu a cantarit suficient ca sa ne faca sa ne indoim macar o secunda de justetea hotararii luate in urma cu 10 ani.

Pritenii ,... cu o singura exceptie - Cosmin Saulea/artist plastic si irecuperabil indragostit de natura,toti celalti ne-au uitat. Dar nu ma plang , in baza lui Cosmin si a catorva noi amici de pe forumuri am avut mereu pe cineva in vizita ,recordul fiind de 20 de persoane o data, din care eu cunosteam doar 4.
Sotia mea fiind mai comunicativa si lucrand coafeza si-a facut noi prietene. Eu ma multumesc sa-i vizitez rar, pe cei vechi,din Galati si sa povestesc aceste istorii pe "net ,in speranta ca vor fi interesante sau de folos cuiva.