Doua unghiuri de abordare diferite.

De la momentul in care am intrat pentru prima data in curte ,ca proprietari, au trecut ceva ani si multe dintre lucrurile pe care le visam atuci s-au realizat. La altele am renuntat convinsi ca erau gresite, dar sant si unele la care mai visam inca.
Mutarea noastra din oras nu a avut niciodata ca obiectiv dorinta de a agonisi , ori de a arata gradinarului ca putem creste castraveti mai bine decat el , ci doar speranta ca acolo ne vom gasi linistea , acea liniste creatoare de stabilitate si de ganduri frumoase care sa ne faca sa interpretam viata ca pe un dar minunat si nu ca pe o corvoada de care doar trecerea la Dumnezeu ne poate scapa.
Tumultul vietii citadine contorsioneaza gandirea ,ne face sa vrem lucruri la moda fara a ne lasa timp de introspectie.
Asa se face ca la un moment dat ne trezim plini de datorii la banci si cu probleme de sanatate datorate imposibilitatii de a citi semnalele organismului epuizat de nefiresc.
Prinsi intr-un cerc vicios care nu ne lasa liberi nici atunci cand a venit vremea pensiei devenim pe nesimtite pioni ai societatii consumeriste cu ai sai zei: contul bancar ,orgoliul si moda.

Noi am ales simplitatea. Am ales sa minimizam cheltuielile stiind ca pentru fiecare produs la moda ce ne este impus de societate trebuie platit un pret mult mai mare si extins pe mai multe planuri de cat este el afisat pe eticheta.
Am ales de ex. sa finalizam renovarea casei intr-un timp mai lung fara a apela la banci.
Unii dintre vecinii nostri , impinsi probabil de orgoliu ,au facut imprumuturi, iar acum cand noi stam seara pe veranda urmarind aparita lunii cu binoclul abia se intorc de la serviciu,sau servicii,sau munca pe campurile altora, ori nu de putine ori de la spital si toate astea doar ca sa plateasca imprumuturi girate cu casa si datorita carorora acum au gresie pe prispa si apa in casa cum nici nu credeau ca se poate in urma cu doar cativa ani.
Orice problema , sau necesitate care apare intr-o casa din mediul rural si nu numai ,are mai multe solutii. Depinde de noi daca alegem sa platim , sau sa gandim si sa o rezolvam noi insine.

Un alt exemplu- masina pe care o avem acum nu este germana [moda], nici frantuzeasca [noua +programul rabla],ci romaneasca ,din "86,cu motorul cel mai mic din gama ei , dar pe care o pot repara si intretine singur cu costuri f. reduse si nu in ultimul rand mandru de a fi detinator al unui produs romanesc ce nu de putine ori a ajuns acolo unde BMW Z, de ex, poate doar sa viseze.
E vorba de un ARO 10 cu prelata ,motor de 1300, frane disc pe toate rotile ,4x4 ,revizionat integral de mine dar avand sustinerea inimosilor membri ai forumului Aro din randurile carora fac parte de mai bine de 2 ani.
Nu va ganditi ca stand la tara era nevoie de o astfel de masina, fiindca noi nu avem nimic de carat cu ea. O folosim doar pentru excursii ,in special la mare , pescuit si plimbat pe sosea fara prelata atunci cand soarele devine incandescent"