Aparitia acestui blog se datoreaza nevoii de comunicare. Peste cateva luni se implinesc 10 ani de cautare a simplitatii , a eliberarii de noi insine cei din oras, 10 ani de cand locuim intre munti adevarati care nu au lift si nici scara de incendiu.
Fiind pentru noi motiv de bilant am incercat sa gasim pe internet oameni asemenea si sant multi cei ce au parasit orasul,dar fiecare a facut-o in felul lui. Am realizat rapid ca drumul nostru nu e cel mai comun dar in speranta ca nu e nici unic scriu acum aici aproape un jurnal:
Anul 2000 m-a gasit pe mine avand doua servicii. Unul ,cel de suflet, era la scoala de arta din Galati ,clasa de arta foto si al doi-lea, cel de completare a veniturilor -marinar de apa dulce.
Sotia mea lucra atunci ca si acum coafeza. Cu trei salarii nu reuseam totusi dupa ce acopeream darile ,sa progresam in directia independentei financiare pe care ne-o doream ,ori sa eliminam plimbarile pe faleza dunarii cu buzunarele goale de la sfarsiturile de luna.
Iesirea din matrix s-a produs atunci cand am realizat ca santem doar doua rotite ale unui sistem autosuficient menit sa creeze plusuri si independenta doar celor alesi". Pentru mase" existand doar posibilitatea de a face cariera",adica de a ne perfectiona in a sluji mai bine.
Ritualul unei vieti in oras a devenit descurajant de previzibil. Practic dupa ce trecem de scoala lucram in medii mai mult sau mai putin nocive pentru corp si minte,pentru ca apoi la batranete sa avem o pensie cu care sa ne putem obloji ranile capatate intre timp.
Unde si pentru cine sant locurile frumoase ale acestei lumi care asteapta sa fie explorate?
De ce muntii au crescut asa inalti daca noi oamenii nu putem sa-i urcam datorita ghiulelelor pe care ni le-a prins societatea la piciore ?
Raspunsul nostru la aceste probleme a fost parasirea caruselului sociatatii urbane care mimeaza inaltimile chiar daca in tot acest timp santem pironiti pe o banca inzestrata cu bara de protectie contra caderii din imaginarul colectiv al abundentei si prosperitatii la PET.
Nu a fost simplu, nu a fost complicat,nu a fost nici previzibil,..a fost viata al carui puls ne umfla uneori tamplele pana la ameteala , dar care nu ne lasa nici o clipa sa uitam ca traim , ca decidem ,ca la fel ca in Piticot" putem avansa doua casute sau putem da inapoi ,dar totul pe mana noastra, cu sens si posibilitatea de a invata din greseli
E o adevarata binecuvantare sa citesc cele scrise aici, mai ales ca si noi ne aflam in pragul unei mari schimbari, mutarea de la oras la tara si, recunosc, suntem cam speriati. Dar citind din experienta voastra, parca imi da curaj sa merg mai departe spre ceea ce si eu simt ca va insemna, libertatea!
RăspundețiȘtergereMa bucur f. mult ca lucrurile povestite pe acest blog va ajuta ,macar putin , fiindca asta e motivul pentru care a aparut.
RăspundețiȘtergereIn 2003 cand ne-am mutat noi de la oras nu existau nici un fel de informatii pe aceasta tema iar asta a fost unul dintre motivele pentru care au aparut unele probleme ce altfel puteau fi evitate. Sper ca voi sa reusiti sa ocoliti micile neajunsuri si sa va bucurati cat mai repede si mai complet de binefacerile unei vieti mai simple plina de mici dar reale satisfactii lasand dorintele de genul "sa ne facem un nume " pentru altii.
Frica nu are nici un fel de motivatie si cred ca e vorba mai degraba de incapacitatea [inoculata noua tuturor de catre oras], de a va dori si de a sti/simti ca meritati sa fiti fericiti.
Sigur ca vor aparea in timp lucruri de rezolvat cum ar fi un gard pe care l-a culcat vantul sau o cultura care nu creste cum trebuie , dar rezolvarile depind numai de voi , de puterea si de aptitudinile voastre. Nu mai e cazul sa stati cu mana intinsa spre mai bine catre o societate care are alte prioritati decat binele oamenilor de rand
Sta totul in puterea voastra. Frica ar trebui sa le fie buruienilor din curte dac veti face legume ,sau daunatorilor din pomii fructiferi care probabil simt deja ca acolo va veni o familie de la oras pusa pe treaba si pentru care stropitul pomilor e o treaba mult mai simpla decat mersul zilnic la serviciu cu mijloacele de transport uneori supraaglomerate.
Sa aveti succes !