Despre echilibru

Linistea , simplitatea , bunatatea sau opusul ei, libertatea ori constrangerea , sint toate componente ale unei stari descrise de cuvantul: echilibru. Fie ca ne gandim la valentele sale religioase amintindu-ne de budhism ori hinduism ,trecand prin forma pe care yoghinii ori reprezentantii New age o dau acestui termen, ori rezonand cu ecologistii care vad in echilibru solutia tuturor problemelor, ramane in fond vorba de o balanta in care fortele opuse se contopesc renuntand la orgolii si intaietati ,pentru a-si da mana si a genera starea de plutire a talerelor atunci cand teluricul ,gravitatia ,nu mai guverneaza mintea umana.

Spre o astfel de stare de echilibru intre beneficii si pretul platit pentru ele,cred ca este cazul sa ne indreptam atentia si atunci cand discutam despre viata la tara si toate ale ei.
Ce ne face cu adevarat diferiti pe noi oamenii sant visurile ,aspiratiile, pasiunile. Fiziologicul are pentru mai toti dintre noi aceleasi necesitati care odata indeplinite ne propulseaza in situatia de a face importante alegeri.
Unii dintre noi , cei cu firi de artisti, vor spune -gata!,stop ! avem acum de toate.
-Hai sa pandim umbra ce poate s-apuna cand soarele-i treaz si gata peste spice sa puna lumina ,caldura ,auriu si de toate ce-ajung pa-n la toamna pe masa bucate. Hai sa vedem apa ce se sparge-ntr-un val cu simple si pure luciri de cristal. Sa lasam la o parte avutul si goana dupa straie de lux ori medalii de toamna.

-Pentru cei aflati la polul opus, programati de familie ,scoala si societate sa agoniseasca, imi exprim doar profunda parere de rau mai ales ca nu vor fi vreodata multumiti ,fericiti sau linistiti,iar acest dezechilibru il vor transmite probabil si urmasilor.

Revin acum la 'tabla inmultirii' si am de gand sa ma folosesc de ea in cele ce voi spune:
Cred ca marimea casei e un lucru ce trebuie sa fie in armonie cu oamenii ce o locuiesc.
Pentru 2-3 oameni ,probabil 4 camere sant suficiente. Toate aceste incaperi trebuie incalzite iarna,luminate,mobilate si dotate cu tot ce ne dorim ,insa costa bani,..bani care se fac greu ,care cer sacrificii de timp si uneori de sanatate si care puteau fi mult mai bine folositi pentru bucuria familiei data de excursii , vacante si pasiuni, singurele trairi dupa care ne raman amintiri frumoase si ne incarca de energie pentru anii ce vin.
Poate e mai bine sa-l lasam pe vecin sa-si ridice vila fara sa luam asta ca pe un afront personal. In fond el e cel care va plati ratele la banci, va uita de vacante sau cantat la chitara ,va locui cu sotia intr-o casa cu ecou, iar la batranete cand abia de va sta in picioare ne va povesti cu autoimpusa mandrie cum a muncit el fara pauze o viata intreaga. Cum n-a vazut niciodata marea sau muntele ,cum copiii lui au muncit de mici ca sa cunoasca valoara banului [in loc sa incerce sa imite un fluture] si cum ar avea acum destul timp de excursii da nu-l mai tin puterile si are de luat pastile la ore fixe.
Cum determinam cat si de ce avem nevoie ? Lasand tot ce am mai fi putut agonisi, pentru altii, care si ei ca si noi, vor un trai simplu si linistit ? Cu hartia si creionul in mana , niciodata singuri , alaturi de familie, socotind ce chiar ne trebuie si ce ar fi de prisos .
Acest tip de echilibru e ceva ce depinde de armonia familiei si e in raport invers proportional cu timpul petrecut departe pe camp ,sau in fabrica ,muncind pana la epuizare , cu gandul la inlocuirea usilor din casa cu cele de tip termopan , in loc sa culegem picaturi de roua si sa ni le punem pe gene ca sa ne facem copiii sa se trezeasca zimbind.