In 2002 am obtinut o viza de munca in Italia datorita faptului ca faceam parte din comunitatea italienilor din Romania ,gratie bunicului dupa mama, venit aici dupa razboi. M-am intors dupa un an cu ceva bani,doua chitari Fender,un cort cehoslovac si multe vise. Urma sa ne cautam casa !
Aveam deja o lunga lista cu ce vroiam de la noua locuinta : marime [ 3-5 camere] .aspect rustic/batranesc, acoperis traditional [izolant], fara anexe destinate animalelor aducatoare de mirosuri, mizerie si rozatoare [le-am demolat noi mai tarziu],cat mai departe de centrul localitatii si de bodegi dar la sosea , curte cu o mica inclinatie, vecini agreabili [esec total], cat mai mica distanta de Delta si Mare, peisaj placut nemonoton [ideal dealuri sau munti nu prea inalti], ferita de crestrile de nivel ale raurilor [am uitat de torentii formati pe versantii muntilor],pret acceptabil pentru bugetul nostru de atunci format din vanzarea apartamentului plus ce adusesem din Italia , adica aproape inca oa data pe atat.
Am mai vrut noi sa fim la cat mai mare distanta de oras pentru ca efectele sale asupra oamenilor [atat bune cat si rele]sa fie cat mai mici. Aveam mai tarziu sa ne dam seama ca acesta a fost cel mai important punct dintre toate.
Sotia mea e o persoana placuta ,sociabila, adaptabila. Atuul meu a fost si este faptul ca pot construi ,repara ,proiecta aproape orice insa lista f. restransa a muzicilor" pe care le ascult si nevoia expressa de intimitate au dus la unele masuri mai putin previzibile. Am descoperit ca din ceea ce ascult eu ,Confortably Numb [Pink Floid] si Pavel Cneazul [Pheonix], cu un volum serios, sant piesele cele mai deranjante pentru orice ascultator de muzica populara" determinandu-l astfel sa reduca volumul. Dar asta a fost la inceput pana s-a stabilit echilibrul de forte.
A doua problema ,cea a intratului in curte neinvitat au rezolvat-o partial cainii pe care i-am avut [acum il am pe Nero-amstaff, 4 ani] si discutiile cu fiecare intrus in parte.
Dupa cum vedeti au fost de la inceput unele inconveniente insa lupta de gherila la care asitasem in oras, la bloc , dusa de uni dintre reprezentantii generatiei parintilor mei pentru fiecare metru patrat de uscator sau spatiu verde ,m-a facut totusi sa am o idee despre arme si munitii care mi-a prins bine in primele luni.
[statia Vermona pentru chitara sa traiasca]
Nu incerc sa nascocesc aici o poveste ci povestesc realitatea asa cum a fost ,cu bune [multe si-nsemnate[,dar si cu rele , cate au fost ele.
Eu sunt țăran de 5 ani cu domiciliul .Am un rottweiler și un ciobănesc cu care mi-am păstrat intimitatea față de săteni . Fără ei viața la țară era mai complicată.
RăspundețiȘtergereSa va traiasca !
RăspundețiȘtergere